04 oct.
„Rest” de Christina Rossetti
| O Earth, lie heavily upon her eyes; Seal her sweet eyes weary of watching, Earth; Lie close around her; leave no room for mirth With its harsh laughter, nor for sound of sighs. She hath no questions, she hath no replies, Hush’d in and curtain’d with a blessed dearth Of all that irk’d her from the hour of birth; With stillness that is almost Paradise. Darkness more clear than noonday holdeth her, Silence more musical than any song; Even her very heart has ceased to stir: Until the morning of Eternity Her rest shall not begin nor end, but be; And when she wakes she will not think it long. |
Apasă greu pe ochii ei, tu, Glie, Trudiţii ochi pecetluie-i, Pământ; Cuprinde-o strâns; să n-ajungă-n mormânt Trist vaier, nici stridentă voioşie. Ea nu întreabă, nici răspunde, şi e Tăcută şi-ocrotită, ne-ndurând, În, parcă, pacea raiului cel sfânt, Mâhniri ursite nouă din pruncie. Nopţi limpezi ca amiezile o scaldă, Tăcerea-ntrece cântecul de lire, Sub sânu-i stâng nimic nu mai tresaltă; Hăt până-n dimineaţa Veşniciei Făr’ de-nceput nici capăt tihna fie-i – Şi n-o să-i pară lungă la trezire… |
| Christina Rossetti | traducere de Tudor Dorin |