03 oct.
„Remember” de Christina Rossetti
Remember me when I am gone away, Gone far away into the silent land; When you can no more hold me by the hand, Nor I half turn to go yet turning stay. Remember me when no more day by day You tell me of our future that you planned: Only remember me; you understand It will be late to counsel then or pray. Yet if you should forget me for a while And afterwards remember, do not grieve: For if the darkness and corruption leave A vestige of the thoughts that once I had, Better by far you should forget and smile Than that you should remember and be sad. |
Să-ţi aminteşti când eu voi fi departe, În ţara fără drumuri înapoi, De ziua când, de mână amândoi, Întârziam clipita ce desparte. Să-ţi aminteşti de-un nume scris pe-o carte… Să-ţi aminteşti atunci când niciodată Nu vom mai ţese gând de viitor, De serile când împleteam cu dor Cununi de visuri pentru viaţa toată. Iar dac-o fi să uiţi că mai exist, Nu-nvinui destinul, nu fi trist; Căci vei zâmbi cândva de ce-ai simţit, Mai bine mă cufundă-n întuneric Decât să-ţi aminteşti că m-ai iubit! |
Christina Rossetti | traducere de N. Porsenna |