05 sept.
„Snake” de D.H. Lawrence
| A snake came to my water-trough On a hot, hot day, and I in pyjamas for the heat, To drink there. |
La jghebul meu un șarpe poposi Pe-un soare crâncen când, în pijama, Voisem să-mi astămpăr setea. |
| In the deep, strange-scented shade of the great dark carob tree I came down the steps with my pitcher And must wait, must stand and wait, for there he was at the trough before me. |
Umbrit de negri roșcovi parfumați Am coborât pe trepte cu ulciorul Și-acum stăteam și trebuia s-aștept, Căci el era acolo, înaintea mea. |
| He reached down from a fissure in the earth-wall in the gloom And trailed his yellow-brown slackness soft-bellied down, over the edge of the stone trough And rested his throat upon the stone bottom, And where the water had dripped from the tap, in a small clearness, He sipped with his straight mouth, Softly drank through his straight gums, into his slack long body, Silently. |
Ieșise din găoacea unui mal de lut Târându-și cafenia-ncetineală-a pântecelui moale Peste ghizdeiul jgheabului de piatră Și rezemându-și gâtul de îngustul scoc, Acolo unde apa străvezie picura încet Din robinet, Sorbea cu gura-ntinsă, Sorbea cu-ntinsele gingii Și trupul lung și lenevos sorbea. |
| Someone was before me at my water-trough, And I, like a second-comer, waiting. |
Mi-o luase cineva-nainte Și-acum stăteam la rând. |
| He lifted his head from his drinking, as cattle do, And looked at me vaguely, as drinking cattle do, And flickered his two-forked tongue from his lips, and mused a moment, And stooped and drank a little more, Being earth-brown, earth-golden from the burning bowels of the earth On the day of Sicilian July, with Etna smoking. |
Bău, apoi, ca vitele, ‘și întoarse capul Și mă privi-n doi peri, ca vitele când beau, Își scutură furcata limbă, cugetă o clipă, Se apleacă din nou și mai bău puțin; Brun ca pământul, auriu ca lutul, scos Din măruntaiele țărânii arse De-un iulie sicilian, cu Etna fumegând. |
| The voice of my education said to me He must be killed, For in Sicily the black, black snakes are innocent, the gold are venomous. |
Învățătura ce primisem îmi șoptea Că trebuie ucis: un șarpe negru E în Sicilia inofensiv; Un șarpe auriu e veninos. |
| And voices in me said, if you were a man You would take a stick and break him now, and finish him off. |
Un glas lăuntric îmi spunea: de-ai fi bărbat, Ai lua un băț și l-ai zdrobi, acum. |
| But must I confess how I liked him, How glad I was he had come like a guest in quiet, to drink at my water-trough And depart peaceful, pacified, and thankless, Into the burning bowels of this earth ? |
Mai trebuie să spun că-l îndrăgisem Sau cât mă bucuram că a venit, tiptil, Asemeni unui oaspe, ca să bea din jgheabul meu, Apoi să plece pașnic, împăcat, și făr-a-mi mulțumi, În măruntaiele pământului încins? |
| Was it cowardice, that I dared not kill him ? Was it perversity, that I longed to talk to him ? Was it humility, to feel so honoured ? I felt so honoured. |
Cum, lașitate să fi fost că nu-l zdrobeam? Perversitate, că doream să-l țin de vorbă? Sfială,-nțelegând că-s onorat? Atât de onorat. |
| And yet those voices : If you were not afraid, you would kill him ! |
Și, totuși, glasurile-acelea: De nu te-ai teme, l-ai ucide! |
| And truly I was afraid, I was most afraid, But even so, honoured still more That he should seek my hospitality From out the dark door of the secret earth. |
Ce-i drept, îmi era frică, frică-ngrozitoare, Dar mă simțeam din ce în ce mai onorat Că-mi căutase ospitalitatea Ieșind din matca tainicei țărâni. |
| He drank enough And lifted his head, dreamily, as one who has drunken, And flickered his tongue like a forked night on the air, so black, Seeming to lick his lips, And looked around like a god, unseeing, into the air, And slowly turned his head, And slowly, very slowly, as if thrice adream, Proceeded to draw his slow length curving round And climb again the broken bank of my wall-face. |
Bău pe săturate, Își trase capul, visător și amețit, Cu limba lui furcată, neagră cum e bezna, Privi în jur zeiește fără a vedea, ‘Și întoarse capul tacticos Și-ncet, foarte încet, ca afundat în vis, Își supse trândava lungime după dânsul Și, deșirându-se din nou, urcă Pe malul spart din fața mea. |
| And as he put his head into that dreadful hole, And as he slowly drew up, snake-easing his shoulders, and entered farther, A sort of horror, a sort of protest against his withdrawing into that horrid black hole, Deliberately going into the blackness, and slowly drawing himself after, Overcame me now his back was turned. |
Și-n timp ce tigva și-o vâra-n hidoasa crăpătură Și se trăgea încet, în sus, cu umerii șerpești făcându-și loc, Mă cuprindea din ce în ce mai mult Un fel de scârbă, de protest că se retrage În gaura aceea neagră și cumplită, Voit că se retrage-n beznă și se trage-n sus încet; Unde mai pui că-mi întoarse dosul. |
| I looked round, I put down my pitcher, I picked up a clumsy log And threw it at the water-trough with a clatter. |
Privind în jur, am pus ulciorul jos, Am apucat o scurtătură Și-am azvârlit-o peste jgheab. |
| I think it did not hit him, But suddenly that part of him that was left behind convulsed in undignified haste, Writhed like lightning, and was gone Into the black hole, the earth-lipped fissure in the wall-front, At which, in the intense still noon, I stared with fascination. |
Nu cred că l-am lovit, Dar partea ce mai rămăsese-afară Se strânse cu nedemnă grabă, Zvâcni ca fulgerul și dispăru În gura neagră-a malului din față Spre care,-n arșița amiezii, mă uitam hipnotizat. |
| And immediately I regretted it. I thought how paltry, how vulgar, what a mean act ! I despised myself and the voices of my accursed human education. |
Și-am regretat îndată. M-am gândit Că-a fost o faptă josnică și lașă. Eram scârbit de mine și de glasul Afurisitei educații omenești. |
| And I thought of the albatross, And I wished he would come back, my snake. |
Și m-am gândit la albatros Și aș fi vrut să se întoarcă, șarpele. |
| For he seemed to me again like a king, Like a king in exile, uncrowned in the underworld, Now due to be crowned again. |
Fiindcă îmi părea din nou un rege, Un rege mazilit din lumea umbrelor, Urmând să fie iar încornorat. |
| And so, I missed my chance with one of the lords Of life. And I have something to expiate: A pettiness. |
Pierdusem, așadar, bunăvoința Unui stăpân al vieții. Și am de ispășit ceva: O bagatelă. |
D.H. Lawrence | traducere de Leon Levițchi |