22 iul.
„Drinking” de Abraham Cowley
| The thirstu earth soaks up the rain, And drinks and gapes for drink again; The plants suck in the earth, and are With constant drinking fresh and fair; The sea itself (which one would think Should have but little need of drink) Drinks twice ten thousand rivers up, So fill’d that they o’erflow the cup. The busy Sun (and one would guess By ’s drunken fiery face no less) Drinks up the sea, and when he’s done, The Moon and Stars drink up the Sun: They drink and dance by their own light, They drink and revel all the night: Nothing in Nature’s sober found, But an eternal health goes round. Fill up the bowl, then, fill it high, Fill all the glasses there—for why Should every creature drink but I? Why, man of morals, tell me why? |
Din ploi pământul sec se-adapă Şi bea, şi iar cerşeşte apă; Sorb apă pomii, din pământ, Şi-s verzi şi-s falnici pururi bând; (Măcar că unii cred că n-ar Fi prea setoasă) Marea chiar Bea râuri zeci de mii – şi doară Stacana-i dă pe dinafară. Focosul Soare (şi-ar tot crede Acel ce-obrazu-aprins i-l vede Că nu prea suferă de sete) Bea Marea, iar când e s-apună, Şi stele beau din el, şi Lună: Îşi sug lumina lor săracă Şi-ntreaga noapte beau şijoacă… Nimic nu-i sobru şi uscat În largul Firii – necurmat Auzi prin jur „noroc, vecine!” Deci umple-mi cupa, umple pline Şi-aceste căni… De ce oricine Să bea e slobod, iar eu nu? Zi, moralistule, zi-mi tu! |
| Abraham Cowley | traducere de Tudor Dorin |