Lansat în anul 2006 cu scopul de a promova literatura română pe piaţa internaţională de carte, „Translation and Publication Support” (TPS) se adresează editurilor din străinătate care doresc să publice autori români, finanţând traducerea şi o parte din costurile de tipărire ale volumelor.

Până acum, prin acest program au fost publicate 20 de volume. Astfel, s-a sprijinit traducerea şi publicarea autorilor români în Austria, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Israel, Polonia, Slovenia, Spania, Rusia, Ungaria şi SUA.

Continuare »

! acont/aconto are menţionate (şi, deci, acceptate) ambele forme în noul DOOM; formele articulate sunt acontul-acontoul, iar cele de plural aconturi-acontouri.

* acord-cadru este un compus care s-a impus (probabil în lumea asta bântuită de afaceri); articularea acceptată este acordul-cadru, iar pluralul – acorduri-cadru, dar legătura dintre cele două substantive componente se rupe când apare un adjectiv: spunem acordul acesta cadru.

* acquis se referă, conform precizărilor dicţionarului, la „drepturile şi obligaţiile statelor Uniunii Europene, actele normative respective”; termenul vine din franceză şi se pronunţă, drept urmare, akí, iar despărţirea în silabe se face respectând, iarăşi, etimonul (ac-quis); forma articulată corect este acquis-ul.

* acronim este un termen care numeşte un compus obţinut prin abreviere (de pildă UE); are accentul pe vocala i şi pluralul acronime.

* Acropole apare menţionat ca nume de loc, substantiv propriu având genitiv-dativul Acropolei.

! acrostih (poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, alcătuiesc un nume sau o propoziţie) are acum două variante de despărţire în silabe: cea care ascultă de regula clasică (a-cros-tih), dar şi cea care respectă modul de formare a cuvântului (a-cro-stih).

Această întrebare şi-o pun mulţi, dat fiind că limba engleză devine tot mai mult o necesitate. Cunoaştere ei deschide uşa lumii. Chiar dacă nu călătoreşti sau nu lucrezi în străinătate, pe internet există atâtea informaţii foarte interesante în limba engleză, încât ar trebui să fie o motivaţie suficientă.

Soluţia clasică pentru învăţarea unei limbi străine este participarea la cursuri. Evident, un profesor poate ajuta foarte mult şi poate face ca lucrurile să evolueze mai repede. Poate corecta greşelile şi poate răspunde la întrebări. Totuşi, dacă nu eşti vreun magnat, un profesor nu îţi stă permanent la dispoziţie, iar învăţarea unei limbi străine înseamnă în primul rând mult exerciţiu. Două ore pe săptămână nu înseamnă mare lucru, dacă rămân doar atât.

Continuare »

Când eram copil şi mă jignea cineva, răspunsul standard, păstrat din moşi strămoşi şi cunoscut parcă înainte să mă nasc, era: „Cine zice ăla este, ca măgarul din poveste!” Şi nu oricum, ci cu toată fiinţa şi din toţi rărunchii. Habar n-aveam ce măgar avea datoria să mă răzbune în felul acesta şi n-am idee nici azi, om mare fiind, la ce poveste se presupune că trebuia să se fi gândit cel care mă înfuria aşa rău încât aruncam anatema pe el. Presupun că partea cu măgarul e, de fapt, o completare rimată a vreunui năstruşnic ce a îmbogăţit astfel folclorul copiilor. Mi se pare, însă, că e una dintre cele mai evidente expresii ale libertăţii pe care o avem numai la vârsta mică, fără a fi prea aspru sancţionaţi de lege sau de codul bunelor maniere, aceea de a-i întoarce vorba celui care te ofensează şi de a-i zice, cât te ţin curelele de verde, că nu-ţi place faţa lui. Nu spun că aprob cutuma, ci doar că există şi, demult, m-am bucurat din plin de ea.

Continuare »

Agresarea sistematică a limbii, devenită o practică printre prestatorii de servicii media, dă bătăi de cap CNA-ului. Chiar şi pe timp de caniculă, Consiliul Naţional al Audiovizualului a judecat la rece evoluţiile de pe tărâmul pe care îl păstoreşte. Întrucât dispune şi de pârghii normative, CNA le reaminteşte truditorilor în mass media că art. 88 din Codul audiovizualului specifică foarte clar: „Radiodifuzorii au obligaţia de a asigura respectarea normelor ortografice, ortoepice şi morfologice ale limbii române, stabilite de Academia Română”.

Sesizat în repetate rânduri cu privire la utilizarea mai mult decât neinspirată a limbii române în audiovizual, CNA şi-a propus să acorde o atenţie specială folosirii corecte a graiului neaoş în cadrul emisiunilor de radio şi tv. A început, deci, monitorizarea unor posturi, pe care, în perioada următoare, îşi propune să o extindă.

Articolul integral din Gândul…

Atunci când aveţi de ales un furnizor de traduceri, aveţi o gamă largă de opţiuni, care mai de care mai atrăgătoare. Fie că este vorba de traducători particulari, traducători autorizaţi, firme cu unul sau doi angajaţi sau firme de top în domeniu, toate încearcă să atragă clienţii printr-o ofertă cât mai atractivă. Unii practică preţuri foarte reduse; alţii oferă o gamă foarte largă de servicii adiacente; iar alţii oferă un timp record pentru traducerile pe care le efectuează. Pe lângă aceste calităţi cu care fiecare se individualizează pe piaţă, există încă o caracteristică pe care toate firmele şi toate persoanele fizice susţin că o au: calitatea lingvistică.

Dar ce înseamnă această calitate? În ciuda promovării ei ca un atu al ofertantului, puţini sunt aceia care chiar ştiu să monitorizeze şi să evalueze calitatea lingvistică a unei traduceri şi chiar mai puţini sunt aceia care au o astfel de caracteristică.

Continuare »