Verbul a (se) fortifica face parte dintre cele a căror pătrundere în limba română poate fi asociată fenomenului lingvistic numit relatinizare. Acesta a fost împrumutat din limba latină (din fortificare), unul dintre elementele care au favorizat acest proces fiind şi existenţa unor termeni similari în alte limbi romanice – franţuzescul fortifier, de la care l-am primit, direct, şi pe a (se) fortifia.

Are două sensuri de bază, unul utilizându-se în domeniul militar şi însemnând „a întări un loc prin lucrări de fortificaţie”. În această situaţie, termenul poate avea în vedere aşezări ori linii de luptă, fiind sinonim cu a consolida ori cu a (se) retranşa, care se foloseşte extrem de rar. De asemenea, e interesantă echivalenţa cu a (se) întemeia, o accepţie mai veche a acestuia referindu-se la stabilirea unui nou oraş.

Celălalt sens al verbului a (se) fortifica face trimitere la „a face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent, a face mai robust, a face să capete forţe fizice şi morale”, fiind sinonim cu a (se) căli, a (se) fortifia, a (se) oţeli sau, uneori, cu a (se) întrema. Dintre antonime, dicţionarele precizează câteva, doar pentru această a doua accepţie a cuvântului – a se hârbui, a se ramoli, a slăbi.

Continuare »

Editorii variantei online urmăresc şi analizează în jur de 150 de milioane de cuvinte în engleză folosite în ziare şi alte publicaţii, iar la fiecare câteva luni decid care noi termeni sunt atât de larg folosiţi încât să merite să fie introduşi în dicţionar.

Mare parte dintre noii termeni sunt cuvinte oficiale sau abrevieri care reflectă schimbările de obiceiuri ale oamenilor privind consumul de media şi importanţa din ce în ce mai proeminentă a Internetului. Printre acestea: „listicle” — articol pe Internet sub forma unei liste numerotate sau cu marcatori — şi „live-tweet”, acţiunea prin care postăm comentarii despre un eveniment pe Twitter în timp ce acesta are loc. Mai este şi „binge-watch”, care se referă la vizionarea rapidă a unor episoade multiple din show-uri de televiziune.

Continuare »

Verbul a (se) disciplina are, în limba română, rădăcini adânci, din latinescul disciplinari, care a ajuns la noi, se pare, pe filieră franceză – discipliner, dar îl găsim, de pildă, şi în italiană – disciplinare. Înseamnă, pe de o parte, „a (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine, a căpăta spirit de disciplină”, iar pe de altă parte, „a supune unei regule uniforme”. Termenul nu are alte accepţii şi nu pare a avea nici prea multe sinonime – poate doar a ordona ori a uniformiza (şi nu pentru toate situaţiile).

N-am fost niciodată o persoană extrem de disciplinată. Părinţii au ştiut întotdeauna să menţină un echilibru între ordine şi libertate, cu efecte pozitive în viaţa noastră de copii: au existat întotdeauna reguli de respectat, dar nu le-am simţit niciodată ca pe vreo povară imposibil de suportat. Iar rebeliunile specifice vârstei adolescentine au fost cu stoicism îndurate de sărmanii oameni… fără să-mi frângă întru totul independenţa. Şi cred, până astăzi, că în viaţa oricărui copil este necesar şi un dram de ordine.

Continuare »

A sosit şi ziua în care jucătorii de Scrabble pot forma pe tabla de joc cuvinte precum „qigong” sau „selfie”, fără să le fie teamă că se vor lua la ceartă cu partenerii de joc. Aceste cuvinte, printre altele mai mult de 5.000, sunt incluse în cea de-a cincea ediţie a Dicţionarului oficial al jucătorilor de Scrabble, editat de Merriam-Webster.

Cuvântul „te” ca variantă a lui „ti,” cea de-a şaptea notă muzicală din gamă, este o mică nestematată între cei 5.000 de termeni nou adăugaţi, ultimele adăugiri din dicţionar având loc acum un deceniu.

Continuare »

Verbul a (se) ajuta are doar trei sensuri înrudite, care au legătură cu substantivul din aceeaşi familie lexicală, dar şi câteva expresii în care acesta îşi găseşte utilizarea. Înseamnă, mai întâi de toate „a(-şi) da sprijin, a susţine printr-un ajutor”, în timp ce varianta reflexivă se referă la „a se servi de cineva sau de ceva ca ajutor, a face uz” sau „a face concomitent schimb de ajutor (cu cineva)”. Varianta intranzitivă are sensul de „a fi de folos”, sinonim cu a folosi, a servi, a sluji.

Alte sinonime sunt a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susţine, rar a (se) protegui, familiar a (se) propti, dar şi a asista, a milui, a susţine, a prii, a favoriza. Antonimele menţionate de dicţionar par puţin numeroase, două dintre exemple fiind a împiedica şi a încurca. Aşa cum spuneam, există o serie de expresii cu acest verb, printre cele mai des folosite remarcându-se a(-l) ajuta (pe cineva) puterea/capul/mintea, care înseamnă „a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru”.

Continuare »

Verbul a copleşi are o sonoritate aparte, fără a fi unul foarte des utilizat, pentru care dicţionarele menţionează două sensuri principale. Primul dintre acestea este sensul propriu – care funcţionează în sfera fizică, a lucrurilor sau a elementelor abstracte, şi înseamnă „a cuprinde din toate părţile”, stabilind sinonimie cu a înconjura, a năpădi, a birui, a doborî (pe cineva).

Cel de-al doilea sens funcţionează în sfera sentimentelor umane, referindu-se la „a cuprinde brusc şi cu putere, a emoţiona peste măsură, a impresiona puternic”, situaţie în care poate fi sinonim cu a covârşi, a împovăra, a apăsa, a strivi, a împresura, a prinde. Verbul poate avea în vedere emoţii şi sentimente puternice, atât pozitive, cât şi negative, care distrug, de obicei pentru perioade scurte de timp, echilibrul vieţii afective a omului.

Continuare »