Verbul a (se) fortifica face parte dintre cele a căror pătrundere în limba română poate fi asociată fenomenului lingvistic numit relatinizare. Acesta a fost împrumutat din limba latină (din fortificare), unul dintre elementele care au favorizat acest proces fiind şi existenţa unor termeni similari în alte limbi romanice – franţuzescul fortifier, de la care l-am primit, direct, şi pe a (se) fortifia.

Are două sensuri de bază, unul utilizându-se în domeniul militar şi însemnând „a întări un loc prin lucrări de fortificaţie”. În această situaţie, termenul poate avea în vedere aşezări ori linii de luptă, fiind sinonim cu a consolida ori cu a (se) retranşa, care se foloseşte extrem de rar. De asemenea, e interesantă echivalenţa cu a (se) întemeia, o accepţie mai veche a acestuia referindu-se la stabilirea unui nou oraş.

Celălalt sens al verbului a (se) fortifica face trimitere la „a face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent, a face mai robust, a face să capete forţe fizice şi morale”, fiind sinonim cu a (se) căli, a (se) fortifia, a (se) oţeli sau, uneori, cu a (se) întrema. Dintre antonime, dicţionarele precizează câteva, doar pentru această a doua accepţie a cuvântului – a se hârbui, a se ramoli, a slăbi.

Este, ţinând cont de această ultimă semnificaţie, un termen de sezon. Pentru că – da – a venit încă o toamnă. Iar eu am făcut recent o descoperire extraordinară: am constatat, la un moment dat, că nu am mai răcit de anul trecut. Ceea ce m-a surprins, pentru că, deşi am un organism rezistent, mă îmbolnăvesc cel puţin o dată pe anotimp, din cauza copiilor, care transmit de toate, des şi pe rând.

Prin urmare, faptul este neobişnuit şi m-am tot muncit să-i găsesc o explicaţie… Nu s-a schimbat nimic în felul în care mă hrănesc ori mă îmbrac pentru a mă feri de frig, nu iau mai multe medicamente, nu fac vaccinuri şi nicio altă soluţie „băbească” nu a reuşit să mă ajute până acum. Un singur lucru am schimbat: beau ceai de cătină. Auzisem de mult de el, dar nu am dat prea mare importanţă informaţiei.

Astă-iarnă, însă, am găsit pe rafturile unui supermarket cutii cu pliculeţe, la 2-3 lei, şi am cumpărat într-o doară, fără să mă gândesc la proprietăţile lăudatei plante. Dar mi-a plăcut foarte mult gustul şi, de atunci, de câte ori se face ceai în casă – adică zilnic – mi-am pregătit şi eu câte o cănuţă. Pare incredibil, dar anul ăsta am luat doar câteva pastile de paracetamol, acum, de curând (pentru că peste vară nu am mai făcut ceai aşa des).

Aşa că vă recomand din toată inima şi, dacă faceţi o căutare simplă, veţi găsi pe net mii de articole despre utilizările cătinii. Iar dacă sunteţi comozi (ca mine) şi nu aveţi timp şi nervi pentru scheme elaborate de imunizare, e simplu: ceai la pliculeţe, în cutii de 2-3 lei. E suficient şi eficient pentru a fortifica organismul.