Verbul a (se) maturiza este unul cuminte, care are doar două sensuri importante. Primul dintre acestea este cel denotativ, propriu, care se referă la procesul biologic, determinat de îmbătrânirea organismelor vii sub puterea neabătută a trecerii timpului – „a deveni sau a face să devină matur, a atinge maturitatea”, sinonim cu a (se) matura.

Cel de-al doilea sens este cel figurat, care îmi pare mie chiar mai des folosit şi care are conotaţii pozitive – „a ajunge sau a face să-şi însuşească o bogată experienţă, multe cunoştinţe, un mod echilibrat, plin de răspundere, de a judeca; a atinge maturitatea spirituală”. Este sinonim cu a (se) coace – având şi acesta, desigur, sens figurat.

Sincer, găsesc că acesta este unul dintre cele mai potrivite verbe de Ziua Copilului. Ştiu, unora le poate părea ciudat, dar eu vorbesc din punctul meu de vedere. Şi fără idealisme. Mi-am iubit – şi îmi iubesc, încă – uriaş copilăria, dar nu mi-a plăcut prea tare de mine când eram copil. Ori poate sunt eu, dintotdeauna, prea conştientă de sine.

Răutăţi gratuite faţă de alţi copii, din imitaţie; laşităţi din instinct necontrolat; minciuni din teamă şi lipsă de responsabilitate… Şi – să nu uit – felul în care mă simţeam manipulată, căci nu aveam curajul lui „nu”, spus de unul singur. Pentru că nu ştiam cât confort îţi poate oferi „nu” spus de unul singur… Le-am simţit pe toate şi le-am detestat. Copil fiind.

În timp, le-am dat deoparte (în mare parte) şi cred, sincer, că acum sunt un copil mai bun decât atunci când eram mică. Pentru că acum fac distincţia dintre bine şi rău, acum ştiu să nu mă mai supun constrângerilor şi presiunii celorlalţi. Să nu mă conformez doar pentru că nu am discernământ ori nu am forţa de a rezista agresivităţii altora.

Acum nu-mi mai este teamă de ridicol, pentru că ştiu că cei care mă judecă n-au altă treabă, iar oamenii care n-au altă treabă trebuie lăsaţi în treaba lor. Acum nu mai simt spaima că aş fi caraghioasă celebrându-mi, cu sete, copilăria! Pentru că, de fapt, cred că acesta este cel mai important lucru pe care l-am învăţat despre mine: abia acum ştiu cum, abia acum am ocazia să fiu, cu adevărat, copilul care mi-aş fi dorit să fiu. La mulţi ani!