Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Catedra de Engleză, Centrul pentru Traducerea şi Interpretarea Textului Contemporan (CTITC) oferă în ciclul universitar 2008/2010 Masterat în traducerea textului literar contemporan – engleză (MTTLC).
Continuare »
Un beţiv mergea pe stradă. La un moment dat se opreşte în faţa unei pancarte publicitare. Se uită… se uită… şi zice nedumerit:
– La viaţa mea, beţi criţă am văzut, beţi morţi am văzut, dar beţi pepsi niciodată…
Fiul unui inginer ridică nasul din cartea pe care o citea şi îşi întreabă tatăl:
– Tati, ce-i aia „pompă”?
Inginerul ia imediat o foaie de hârtie şi începe să-i explice:
– Uite aici: e un cilindru, cu un piston înăuntru, care are o valvă…
Şi-i spune principiile presiunii, noţiunea de vacuum şi toate celelalte, pentru ca într-un final să-l întrebe:
– Dar de unde ai aflat tu de pompă?
– Din cartea de istorie, unde scrie că „Cezar a intrat cu mare pompă în Roma”.
Cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch., a fost găsit în Mesopotamia şi e scris în akadiana (limba folosită de asirieni şi de babilonieni).
Cel mai vechi dicţionar explicativ pentru limba engleză datează de la 1604 („A Table Alphabeticall” de Robert Cawdrey), iar dicţionare importante, cum ar fi cel publicat de lexicologul american Noah Webster în 1828, mai trezesc interesul şi astăzi.
Preocupările de elaborare a unui dicţionar al limbii române au fost mai târzii, apărând prin secolul al XVIII-lea. Samuil Micu a întocmit, spre 1800, „Dicţionarium Valachico-Latinum”, pe care autorul l-a lansat într-un prospect din 1806, ca urmând să apară la Tipografia din Buda. Din păcate, autorul a murit în acelaşi an şi tipărirea s-a sistat. La scurtă vreme, tipografia primeşte un alt material lexical, pentru un dicţionar în patru limbi (româno-latino-maghiaro-german), al cărui autor era protopopul Vasile Coloşi. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu şi constituie o serioasă premisă pentru redimensionarea dicţionarului. În 1825 a apărut „Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu”, lucrare cunoscută ca „Lexiconul de la Buda”, cu aproximativ 10.000 de termeni.
De asemenea, Petru Maior a fost unul dintre învăţaţii transilvăneni care s-a ocupat în mod special de ortografie şi a tipărit o lucrare în acest sens: „Orthographia romana sive latino-valachica una cum clavi”, apărută la Buda, în 1819 (reprodusă şi în „Lexiconul de la Buda”).
Primul dicţionar explicativ complet al limbii române este „Condica limbii româneşti”, elaborat de Iordache Golescu şi terminat în 1832. Este un dicţionar explicativ, enciclopedic şi etimologic, rămas până astăzi în manuscris. Autorul a lucrat la el circa 30 de ani, dovedind vaste cunoştinţe.
Continuare »
* airbag e un anglicism adus pe meleaguri mioritice cu tot cu pronunţie (érbeg); despărţirea în silabe respectă regula compuselor (air-bag), iar pluralul pare cât se poate de autohton (airbaguri)
* aiuri, verb folosit în limbaj familiar cu sensul de a zăpăci, lipsea până acum (nu bănuiesc de ce, că doar ne e propriu ca aerul); s-a revenit spectaculos la realitate, şi iată-l, cu prezentul aiuresc, trecutul aiurea şi realizabilul să aiurească
* à la vine să sporească numărul prepoziţiilor rafinate preluate de la fraţii noştri francezi, motiv pentru care DOOM-ul nu găseşte cu cale a da mai bun exemplu decât à la Cluj; independent, sunt menţionate * à la carte (pronunţat alacart), * à la grecque (pronunţat alagrec), * à la longue (pronunţat alalong), * à la russe (pronunţat alarüs)
! ala-bala nu mai este substantiv invariabil, ci interjecţie
alaltăieri era şi-nainte, dar în noul DOOM dă o serie de adverbe compuse, în funcţie de momentul zilei, precum *alaltăieri-dimineaţă, *alaltăieri după-amiază, * alaltăieri după-masă, * alaltăieri-noapte, * alaltăieri-seară
| Sunt suflet în sufletul neamului meu Şi-i cânt bucuria şi-amarul – În ranele tale durutul sunt eu, Şi-otrava deodată cu tine o beu Când soarta-ţi întinde paharul. Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci, Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci Unindu-ne steagul şi larul, Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci, Acolo-mi voi duce altarul. |
A soul in the soul of my people am I And sing of its sorrows and joys, For mine are your wounds and I cry Whenever you do, drinking dry That chalice of poison that’s meant for Fate’s toys. Whatever your pathway, together we’ll ail, We’ll bear the same cross and we’ll feel the same nail; Your banner and creed will be mine; The shrine of my hopes I shan’t fail To set by the side your shrine. |
© 2024 blog.ro-en.ro