Copiii au deprinderi naturale de a asimila o limbă străină; ei sunt auto-motivaţi să asimileze limba fără învăţare conştientă, spre deosebire de adolescenţi şi adulţi. Ei au abilitatea de a imita pronunţia şi îşi fac propriile reguli. Ei nu consideră că a învăţa să vorbeşti în limba engleză este dificil decât dacă această idee este sugerată de adulţi, care ei înşişi au învăţat probabil limba engleză în mod academic la o vârstă mai avansată cu ajutorul cărţilor bazate pe gramatică.

Continuare »

! bibícă stă mărturie în noul DOOM despre genialitatea lui Caragiale, care nu în van ne lua peste picior pentru apucăturile denominative. Termenul se referă la o persoană (iubită – normal! că doar numai din alintătură se poate naşte un asemenea cuvânt); şi, deşi este învechit şi familiar (nu mai spunem că există deja celebrul masculin bibic), insistăm să-l dăm publicităţii. Mai mult, îi schimbăm şi declinarea: pluralul nu mai e bibíce, ci bibíci. Parol!

! Bíblie apare ca substantiv propriu feminin, „cartea de bază a creştinismului”; despărţirea în silabe se face (Bi-bli-e), articularea – Bíblia, iar genitiv-dativul e Bíbliei

! bibliofíl (bi-bli-o-) câştigă teren şi îşi diversifică formele; poate fi adjectiv sau substantiv masculin, cu pluralul bibliofíli; acum are şi feminin – bibliofílă/bibliofíle

!bibliofob primeşte aceleaşi modificări, căci şi femeile au dreptul să fie! Teribil mi-a plăcut, dintre toate cuvintele acestei familii, nu doar ca sonoritate sau idee, cât pentru că mi s-a părut o oarecare ironie folosirea parantezei (rar) în dreptul său! În zilele noastre?! Poate doar în ce priveşte folosirea – e drept că-i cam lung… nici cei ce care sunt nu stiu să-l spuie!

! bicentenár, substantivul neutru care denumeşte cea de-a două suta aniversare primeşte formă de plural – bicentenáre… M-am întrebat de ce nu exista până acum… Sau de ce a apărut? Vom aniversa câte două, trei, cinci bicentenare?

Termenul „e-mail” este de fapt o prescurtare de la „electronic mail” („poştă electronică”). Fiind folosit frecvent, există tendinţa de a fi scris „email” (fără cratimă). Această formă iese însă din schema folosită pentru prescurtările de acest gen, cum sunt „e-book” („carte electronică”), „e-commerce” („comerţ electronic”) şi multe altele. De aceea, forma „email” nu este recomandată.

Acest lucru este valabil atât în limba engleză, cât mai ales în limba română, unde cuvântul „email” înseamnă „smalţ”, folosit în special pentru acoperirea vaselor de bucătărie, ceea ce poate conduce uneori la interpretări hilare.

O scenă tare confuză din filmul „Rush Hour 3”

Continuare »

Institutul Cultural Român va subvenţiona, în cadrul primei sesiuni din 2008 a Programului TPS – Translation and Publication Support Programme, traducerile a 31 de volume semnate de autori români, aflate în pregătire la edituri din Belgia, Bulgaria, Cehia, Franţa, Germania, Grecia, Italia, Polonia, Spania, Statele Unite ale Americii, Suedia şi Ungaria. Finanţările însumează circa 140.000 EUR.

Continuare »

* aplaudac este un nou substantiv masculin pe care DOOM-ul îl recomandă a fi folosit în registrul familiar; pluralul este aplaudaci, însă nu am găsit încă o explicaţie fermă a cuvântului; este evidentă formarea prin derivare de la a aplauda, şi aş presupune o nuanţă ironică a termenului în momentul folosirii, cu o conotaţie nu tocmai măgulitoare (adică „aplaudant de profesie şi fără discernământ”)

! apocalips / apocalipsă sunt doi termeni (unul neutru şi unul feminin) care desemnează acelaşi lucru, adică „sfârşitul lumii”; nu eram obişnuită decât cu cel de-al doilea, dar acum am constatat cu surprindere că prima formă (pe care, personal, o consideram vetustă) este chiar cea recomandată, pentru că, două rânduri mai jos, este înregistrat şi apocalipsă, separat, cu trimitere fermă la apocalips… Ne-ntoarcem la Eminescu, se pare… Pentru substantivul propriu feminin !Apocalipsă (parte a Noului Testament), este precizat, conform noilor norme, genitiv-dativul Apocalipsei

* Apolo este un substantiv propriu masculin, nume de zeu sau de planetoid, căruia noul DOOM îi precizează ca acceptată şi forma Apollo, cea păstrată din latină; cuvântul este folosit şi ca substantiv comun, *apolo („tânăr frumos, fluture”), cu pluralul apolo

* Apostolul (carte de ritual creştin), îmi pare mie un termen vechi în limbă, ţinând cont de tradiţia ortodoxă de care ne bucurăm, dar abia acum îl găsim consemnat şi în legea ortografică

* Appasionata (titlu) apare ca substantiv propriu feminin, cu genitiv-dativul Appasionatei; termenul este preluat din italiană şi îşi păstrează pronunţia, cu silaba -sio pe centru; din punctul meu de vedere, Sonata 23 a lui Beethoven e bine-venită între normele noastre