a înmormânta
Verbul a înmormânta are semnificaţii clare şi – dureros de – puţin interpretabile. Înseamnă, din punct de vedere al denotaţiei, „a aşeza în mormânt (respectând anumite ritualuri)” (stabilind sinonimie cu a îngropa, a înhuma, a mormânta, a astruca), iar în accepţie conotativă – „a trece sub tăcere, a da ceva uitării”.
Vorba asta este, din aproape toate punctele de vedere, o tragedie. Da, ştiu că moartea şi-ngropatul sunt lucruri fireşti în natură (numai omul le face dramatice, parcă zicea Preda). Însă oricum ar fi, golul acela enorm care se cască în viscere când cineva pleacă nu-mi pare deloc vreun fapt comun. Şi nici n-aş vrea să-mi devină obişnuinţă – să fie el cât de firesc s-o vrea!
Continuare »