Merriam-Webster şi-a ales vârful şi alte nouă cuvinte pe baza căutărilor crescânde din dicţionarele sale online din 2014, comparativ cu 2013. Astfel, cuvântul anului este, oarecum surprinzător, „culture”.

Poziţia a doua este ocupată de „nostalgia”, pe perioada unui an cu aniversări de jumătate de secol ale evenimentelor care au avut loc în 1964: începutul manifestaţiilor pentru libertatea de exprimare, adoptarea Legii Drepturilor Civile, naşterea Fordului Mustang şi invazia britanică anunţată de aterizarea formaţiei The Beatles pentru prima oară pe pământ american. Apoi urmează „insidious’, „legacy”, „feminism” şi o expresie rară de origine franceză, „je ne sais quoi” (o calitate plăcută care-i greu de descris).

Continuare »

În limba română, cuvântul „gospel” este definit ca muzică religioasă a negrilor, înrudită cu bluesul şi jazzul. Şi chiar dacă nu e vreo greşeală, este totuşi doar un sens derivat.

Sensul principal în limba engleză este de „evanghelie” (de obicei una dintre cele patru biblice, care descriu viaţa şi învăţăturile lui Isus, caz în care cuvântul se scrie cu majusculă). Se pare că „gospel” ar fi o contracţie de la „God’s spell” (adică „zicerea lui Dumnezeu”) şi nu e chiar întâmplătoare asemănarea cu „good spell”, expresie folosită cândva cu sensul de „vestea cea bună”.

Prin extensie, „gospel” denumeşte uneori întreaga concepţie expusă de Fiul Domnului, ori chiar Biblia în ansamblu, ceea ce le transmite preotul enoriaşilor prin predica sa.

Şi extensiile nu se opresc aici. Un cod moral sau o doctrină expusă cu ardoare, fără a fi neapărat creştine, sunt denumite uneori „gospel„. Chiar şi ceva care nu poate fi pus la îndoială într-un anumit context este numit „gospel„.

Aşadar, bucuraţi-vă de gospel, ştiind ce înseamnă!

Oxford Dictionary a făcut public cuvântul anului 2014 şi este un cuvânt despre care Oxford spune că acum avem de 30 de ori mai multe şanse de a da peste el decât cu doi ani în urmă. „Vape” este o abreviere de la „vapor” sau „vaporize”. Vestea a venit la scurt timp după ce Merriam-Webster a adăugat termeni ca „selfie”, „tweep”, şi „dubstep”, în ceea ce acum pare o încercare disperată de a părea cool – mai ales ţinând cont de faptul că Oxford a ales anul trecut „selfie” ca fiind cuvântul anului.

Cuvântul „vape” este un verb definit ca „a inspira şi expira vaporii produşi de o ţigară electronică sau un dispozitiv similar”. Oxford spune că folosirea acestui termen s-a dublat în ultimul an. Termenul poate avea şi valoare de substantiv şi a surclasat pretendenţi precum „bae” şi „normcore”. E-ţigările au apărut pe piaţă din anii 1980 (Robert Stepney a definit termenul pentru prima oară în 1983, dar a devenit popular recent), iar „vape” a fost pentru prima oară expirat, însă a durat o vreme până când noua piaţă şi noul termen s-au maturizat.

Continuare »

Verbul a vota se poate referi, în primul rând, la „a-şi exprima prin vot părerea asupra unei candidaturi, a unei hotărâri, a unei propuneri etc.”, având astfel în vedere nuanţa intranzitivă a verbului (a vota pentru ceva). Pe de altă parte, poate avea şi valoare tranzitivă (a vota pe cineva), însemnând „a alege pe cineva prin vot, a da cuiva votul, a desemna prin vot”. Termenul vine din limba franceză (voter) şi denumeşte unul dintre marile câştiguri ale lumii moderne, un drept câştigat după o istorie tulbure şi agitată, în care omul a încercat să creeze (măcar) iluzia că îşi construieşte o lume dreaptă. Astăzi alegem să credem că votul fiecăruia contează şi că majoritatea câştigă. [Sau nu.] Dar campaniile electorale au devenit prilej de zâzanie şi de râcă.

Ne încăpăţânăm spre câte-un candidat sau altul, ne certăm cu prietenii, cu fraţii şi cu vecinii, avem impresia că am descoperit noi soluţia ieşirii din criza interminabilă. De fapt, totul e mult mai simplu: ce-ţi se pare ţie bun, pe alţii poate să nu-i intereseze, ce ţi se adresează ţie şi sufletului tău, pe altul poate să-l lase rece. Nu e nici mai prost, nici mai puţin demn să trăiască decât eşti tu, ci doar priveşte viaţa din alt punct de vedere, din alt loc. Nu poţi deveni purtătorul de cuvânt al întregii umanităţi şi nici nu există soluţii universale – apropo, până acum doar de vreo două ori au crezut oamenii că au găsit asta: una se cheamă panaceu şi una exterminare – ambele nişte iluzii distructive.

Continuare »

Verbul a (se) împrumuta are o mulţime de utilizări. Nu neapărat pentru că are multe sensuri – dimpotrivă, fundamental înseamnă acelaşi lucru –, ci pentru că se pot împrumuta o mulţime de lucruri (şi o mulţime de bani, presupun). Se referă, pe de o parte, la „a da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit”, iar pe de altă parte, „a adopta cuvinte, obiceiuri” ale altcuiva, stabilind, prin extindere de sens, sinonimie cu a imita.

Atunci când vine vorba despre bani, termenul este echivalent cu a credita ori cu a (se) îndatora, având o serie de variante vechi sau regionale – a prumuta, a aprumuta, a scumpăra. Este interesant faptul că verbul are în vedere atât datul, cât şi luatul, dar şi faptul că, pentru sensurile metaforice ale cuvântului, se pierde condiţia restituirii („florile împrumută de la soare culorile lor”).

Continuare »