Silvia Velea

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »
10 sept.

„Rondelul jucătorului pierit” de Leonid Dimov

Era grădina ca un labirint
Şi, chiar la mijloc, o popicărie
Şi se vedea un jucător venind
Şi-n palma lui o barcă de hârtie.		 Such were those gardens, like a maze, a maze,
And in their very midst a skittle-ground,
And I could see a player come apace,
And on his palm a paper boat, I found.
Doar râsete şi forme de argint
Mai rămâneau în seara zmeurie.
Era grădina ca un labirint
Şi, chiar în mijloc, o popicărie.		 Laughs, only laughs, and shapes of silver blaze
Were left there in the raspberry skies around,
Such were those gardens, like a maze, a maze,
And in their very midst a skittle-ground.
Popicele-au căzut, alcătuind
Din clinchete şi râs o melodie,
Iar jucătorul, când am vrut să-l prind,
Ca la un semn pierise, căci pustie
Era grădina ca un labirint.		 The skittles all had fallen in a craze
Of laughs commingled with a jingling sound.
The player had vanished out of these our days,
And empty were those gardens, as I found –
Such were those gardens, like a maze, a maze.
Poezie de Leonid Dimov Traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

03 sept.

„Destin cu bile” de Leonid Dimov

Vaporul vechi cu două roţi uriaşe
Pluteşte pe sub poduri, prin oraşe,
Licori albastre, galbene, verzui
Pe puntea lui spălată, sorb dudui
Si cavaleri în frac cu mov joben
Ţinând de zgardă bile din eben:
Rotunde, roşii, cu desen subţire,
Ovale, verzi, cuprinse-n negre fire,
Cu clopoţei, cu ciucuri, cu lumini,
Cu trandafiri pictaţi, cu flori de crini,
Cu valsuri, cu parfum de liliac,
Chineze, cu dragoni şi vârcolac,
Franceze, cu perechi dansând gavote,
Barbare, cu imagini vizigote,
Si doamnele, ce râset ţes pe punte
Si cum dezleagă pălării şi funte
Când trec deşerte cheiuri şi palate
Cu monştri la fereşti iluminate.
Atunci, în noapte, când se schimbă garda
Aprind vedenii bilele şi zgarda
Iar domnii cu joben, încinşi în frac
Atoateştiutori, surâd şi tac,
Iar doamnele mai tare râd şi sorb
Cafele din felgean de fildeş orb.		 The ancient steamer’s giant wheels draw furrows
Beneath high bridges as she floats through boroughs.
Damsels and beaux in tails, with mauve top hats,
Upon the clean-washed deck indulge in chats,
And sip clear liquids, greenish, yellow, azure,
While holding ebony balls in leash at leisure:
Some round, some red, exquisitely designed,
Some oval, green, by deep-black threads entwined,
With little bells, with tassels, and with light,
With painted rose, with lily-flower white,
With waltzes, with a wisp of lilac scent,
Chinese, with dragons and the werewolf’s dent,
French, with young pairs in a gavotte of froth,
Barbarian, with scenes of Visigoths –
And, oh, the ladies, how thei laugh on deck,
How they untie their bonnets at the neck
While sailing past deserted palace basements
With monsters showing in the lighted casements.
Then at the changing of the guard, at night,
The balls and leash strike many a ghastly sight.
In tail-coats and top hats, the beaux, unstirred,
Smile omnisciently and speak no word,
At wich the ladies’ laugh the louder rolls
While they sip coffe from blind ebony bowls.
Poezie de Leonid Dimov Traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

20 aug.

„Cine dintre noi” de Ana Blandiana

Când pleci,
Nu ştiu care dintre noi a plecat,
Când întind mâna
Nu ştiu dacă nu mă caut pe mine,
Când îţi spun: te iubesc,
Nu ştiu dacă nu mie îmi spun
Şi mi se face ruşine.
Odinioară
Ştiam cum arăţi,
Erai
Nespus de înalt şi de subţire,
Ştiam de unde-ncepi
Şi unde mă sfârşesc,
Îţi găseam uşor
Buzele, gâtul,
Clavicula dulce,
Umărul copilăresc.
De mult, îmi amintesc,
Eram doi,
Ţin minte cum ne ţineam de mână…
Cine-a fost înfrânt dintre noi ?
Cine-a putut să rămână?
Singurul trup este al tău
Sau al meu?
Şi mi-e atât de dor
De cine?
Numai tăcând,
Cu ochii-nchişi, cu dinţii strânşi,
Mai pot să te distrug
Cu greu
În mine.		 When you leave,
I don’t know which one of us has left.
When I stretch out my hand,
I don’t know if it not me
I am groping for.
When I say to you, „I love you”,
I don’t know if it not to me that I am saying it –
And I feel ashamed.
Once
I knew what you were like.
You were
So tall and so slender,
I knew where you began
And where I ended.
I could easily find
Your lips, your neck,
Your sweet collar bone,
Your boyish shoulder,
Long ago, I remember,
There were two of us,
I recall how we where holding hands –
Which of us was defeated?
Which of us managed to remain?
Is this one body yours
Or mine?
Only in silence,
With closed eyes, with clenched teeth,
I can still destroy you…
But how hard
Within me.
Poezie de Ana Blandiana Traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

13 aug.

„Persistenţa flăcărilor” de Gellu Naum

Imaginile devorante ale lucrurilor viitoare
steaua aprinsă a unui incendiu
ceea ce am iubit ceea ce am sperat
ceea ce rămâne de cunoscut		 The devouring images of things to come
the kindled star of a burning house
what we have loved what we have hoped for
what still remains to be known
Costumele acrobaţilor îşi păstrează vioiciunea
se reîncepe plimbarea somnambulică
pe frigul fragil între vis şi ape
între moarte şi veghe
între memorie şi asfixie
În această cameră atrăgătoare prin culoarea sicrielor
ţipătul tău se deschide ca o fereastră		 The acrobats’ costumes preserve their gaudiness
the sleepwalking begins again
on a fragile tight rope between dream and waters
between death and vigil
between memory and choking
In this room attractive through the colours of its coffins
your shriek opens like a window
E timpul să cunoaştem femeia adormită
ea nu aşteaptă decât asta
ea priveşte cu un unic ochi languros
liliecii care îşi fac cuib în palmele noastre		 It’s time we knew the sleeping woman
that’s the only thing she’s wainting for
she’s watching with one languid eye
the bats that make their nests in our palms
Poezie de Gellu Naum Traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

06 aug.

„O amoebă” de Marin Sorescu

„Ce mai faci?”
Într-o bună zi luna
A întrebat pământul.		 „What are you at?”
One fine day
The Moon asked the Earth.
De milioane de ani
Îl tot vedea muncindu-se,
Mutând mările dintr-un continent
Într-altul,
Experimentând gheţuri şi vulcani
Şi stricând zilnic o grămadă de munţi.
„Ce mai faci?”
A repetat ea.		 For millions of years
She had watched him toil,
Moving the seas from one continent
To another,
Experimenting upon ices and volcanoes
And daily wrecking whole heaps of mountains,
„What are you at?”
She repeated.
Pământul a răspuns obosit şi grav.
„O amoebă.”		 The Earth answered tiredly and seriously.
„An amoeba”
Atunci luna a încruntat din sprâncene,
S-a făcut că înţelege
Misterul creaţiei şi al vieţii
Şi-a plecat mai departe gândindu-se:
„Fleacuri de-ale bărbaţilor”.		 Then the Moon knitted her brows,
Pretended to understand
The mystery of creation and of life,
And sailed on thinking,
„Oh, men’s trifles.”
Poezie de Marin Sorescu Traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

16 iul.

„O, câte lucruri” de Alexandru Philippide

O, câte lucruri au rămas nespuse,
Vechi juvaeruri risipite-n drum!
De unde să le mai adun acum,
În drum pierdute, pe vecie duse?		 How many things, oh, have remained unsaid,
Old jewels scattered as I wandered on!
Where can I find and pick them up again,
All lost along the road, forever gone!
M-aşteaptă poate altele în cale
Dar viaţa merge repede la vale,
Şi vremea tot mai iute se prăvale.
În evu-n care-antice manuscripte
S-adăposteau prin chinovii şi cripte.
Monafii scribi tot aşteptând să vie
De prin meleaguri arăbeşti hârtie,
Rădeau vechi pergamente cu-o custură
Şi copiau pe ele din Scriptură;
Nu scrijălau adânc, să nu le strice,
Şi-aşa, sub psalmi, trăiau gânduri antice.		 Maybe some others lie in wait for me,
But life is flowing onwards speedily
And time itself will quickly downward flee.
In the dark age when olden manuscripts
Found shelter in the cloisters and their crypts,
The scrivener monks while wainting months on end
For writing paper from some Arab land
Would scrape from parchments, with a blade, old wit
And write out on them from the Holy Writ;
They would not scratch deep lest the face be marred,
And thus, beneath the psalms, old thoughts survived.
Mi-i sufletul ca unul din aceste
Ciudate manuscripte palimpseste;
Şterg scrisul proaspăt şi deodată iese
Alt scris, cu slove ciunte, ne-nţelese.		 My soul, I fancy, can be likened best
To those strange manuscripts called palimpsests;
I start erasing the fresh writing and
From under I lay bare a crabbed hand.
O, dac-aş izbuti să le descurc,
La vechile izvoare să mă urc,
Poate-aş găsi-n adâncul lor pitite
Acele lucruri ce n-au fost rostite!		 Oh, could I only make its meaning ring,
And follow up the stream to its old spring,
Mayby I’d find, deep hidden in its bed,
Those things that never, never have been said!
Alexandru Philippide traducere de Dan Duţescu

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

« Pagina precedenta
Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro