| Dedat singurătăţii ca pardosul la sânge, ied auriu de iubire zărit-am în codrii înflăcăraţi ai amurgului. |
Addicted to loneliness like a leopard to bloog, I caught sight of a golden doe kid in the flaming woods of twilight. |
| „Pentru ce te-ai recunoscut? Vei putea Vreo dată să uiţi chipul tău?” |
Wherefore did you recognize yourself? Will you ever be able to forget your own image?” |
| Poezie de Mihai Ursachi | Traducere de Dan Duţescu |
| La steaua care-a răsărit E-o cale-atât de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă. |
As that star which now rises is From us so far away, Its light spent myriad centuries To reach us, on its way. |
| Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre. |
Maybe that star’s already dead, Lost in the far, blue skies, And all that’s left now in its stead Are rays that meet our eyes. |
| Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zărit, Azi o vedem, şi nu e. |
The image of what once has been A star is that bright spot; It did exist when still unseen, And what we see, does not. |
| Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adâncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă. |
Thus, when our burning longing dies, Extinguished in the dark, The light of the dead love still flies And sheds on us its spark. |
| Poezie de Mihai Eminescu | Traducere de Dan Solomon |
| Amurg de toamnă violet… Doi plopi, în fund, apar în siluete – Apostoli în odăjdii violete – Oraşul e tot violet. |
Autumnal twilight purple-blue – Afar twin poplars to the sky aspire – Apostles dressed in purple-blue attire – The town is all, all purple-blue. |
| Amurg de toamnă violet… Pe drum e-o lume leneşă, cochetă; Mulţimea toată pare violetă, Oraşul tot e violet. |
Autumnal twilight purple-blue – Smart, glittering idle people stroll along, And all in purple-blue appears the throng – The town is all, all purple-blue. |
| Amurg de toamnă violet… Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Oraşul tot e violet. |
Autumnal twilight purple-blue – From up the tower I see long-tressed voivodes; The forebears march along the country-roads – The town is all, all purple-blue. |
| George Bacovia | traducere de Dan Duţescu |
| Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei. Eu cred că veşnicia s-a născut la sat. Aici orice gând e mai încet, şi inima-ţi zvâcneşte mai rar, ca şi cum nu ţi-ar bate în piept, ci adânc în pământ undeva. Aici se vindecă setea de mântuire şi dacă ţi-ai sângerat picioarele te aşezi pe un podmol de lut. |
Little girl, put your hands on my knees. I think that eternity was country-born. Here every thought is slower, and the heart throbs at a quieter pace, as if it were not beating in your breast but deep in the earth somewhere. Here your thirst for redemption is healed and if your feet are bleeding you sit down on a bank of clay. |
| Uite, e seară. Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi, ca un miros sfios de iarbă tăiată, ca o cădere de fum din streşini de paie, ca un joc de iezi pe morminte înalte. |
Look, it is evening. The soul of the villages flutters by like a shy odour of mown grass, like a fall of smoke from thatched roofs, like kids frisking on high graves. |
| Poezie de Lucian Blaga | Traducere de Dan Duţescu |
| Despre patrie se pot spune cuvinte scrise cu colţul inimii noastre suspendate în aer, albe spume ale mării acesteia, albastre. |
About one’s homeland one can say words scribbled with the heart’s own tooth hung in the air, white spray of this vast sea all blue and smooth. |
| O, doar pentru ochiul străin toate acestea ar fi poate dantele la perdeaua de miraj alcalin trasă numai peste stele. |
Oh, to the alien eye all this might seem only the lace that is sewn on to the curtain of alkaline dream drawn over the stars alone. |
| Însă pentru cei ce suntem aici în viaţă, întregi şi în lucrare, cuvintele au lamă de brici intrând în miracol, cu tandră mirare. |
But for us who have lived here many an age, much alive, whole and busy and wise, the words have a razor’s edge cutting into a miracle in tender surprise. |
| Poezie de Nichita Stănescu | Traducere de Dan Duţescu |
| Vezi-ţi de treabă Ursachi şi renunţă odată la obisnuinţa vicleană a poeziei. Tu care în adolescenţă ai vrut să te faci oier, apoi funcţionar la Piscicola, tu care ţi-ai amăgit insomniile cu sanskrita, cu Schlegel, cu Bopp, pentru ce persecuţi tipografii, zeţarii, amicii, oamenii cei cumsecade (criticii literari nu contează – sunt mult prea şireţi ca să citească vreodată ceva). lată din nou ai mai scris un poem, te-ai mai tras încă o dată pe sfoară, mai bine te-ai face copac, boiler electric sau varză. Termină naibii. |
Drop it Ursachi give up for heaven’s sake your wily addiction to poetry. You who in your teens wanted to become a shepherd, then an employé with the „Fishing Administration”, you who whiled away your sleepless nights with Sanskrit, with Schlegel, with Bopp, why do you plague printers, compositors, your chums, the decent people (literary critics don’t matter. They’re far too sly to read anything). Now look, you’ve written another poem, once more you’ve been pulling your own leg, better turn into a tree, an electric boiler, or a cabbage. Come off it, man. |
| Poezie de Mihai Ursachi | Traducere de Dan Duţescu |
© 2024 blog.ro-en.ro