Silvia Velea

22 oct.

„Portretul unui vânător” de Mihai Ursachi

Dedat singurătăţii ca pardosul la sânge,
ied auriu de iubire zărit-am
în codrii înflăcăraţi ai amurgului.
Addicted to loneliness like a leopard to bloog,
I caught sight of a golden doe kid
in the flaming woods of twilight.
„Pentru ce
te-ai recunoscut? Vei putea
Vreo dată să uiţi chipul tău?”
Wherefore
did you recognize yourself? Will you ever
be able to forget your own image?”
Poezie de Mihai Ursachi Traducere de Dan Duţescu

15 oct.

„La steaua” de Mihai Eminescu

La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
As that star which now rises is
From us so far away,
Its light spent myriad centuries
To reach us, on its way.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Maybe that star’s already dead,
Lost in the far, blue skies,
And all that’s left now in its stead
Are rays that meet our eyes.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
The image of what once has been
A star is that bright spot;
It did exist when still unseen,
And what we see, does not.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Thus, when our burning longing dies,
Extinguished in the dark,
The light of the dead love still flies
And sheds on us its spark.
Poezie de Mihai Eminescu Traducere de Dan Solomon

08 oct.

„Amurg violet” de George Bacovia

Amurg de toamnă violet…
Doi plopi, în fund, apar în siluete
– Apostoli în odăjdii violete –
Oraşul e tot violet.
Autumnal twilight purple-blue –
Afar twin poplars to the sky aspire
– Apostles dressed in purple-blue attire –
The town is all, all purple-blue.
Amurg de toamnă violet…
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.
Autumnal twilight purple-blue –
Smart, glittering idle people stroll along,
And all in purple-blue appears the throng –
The town is all, all purple-blue.
Amurg de toamnă violet…
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.
Autumnal twilight purple-blue –
From up the tower I see long-tressed voivodes;
The forebears march along the country-roads –
The town is all, all purple-blue.
George Bacovia traducere de Dan Duţescu

01 oct.

„Sufletul satului” de Lucian Blaga

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.
Little girl, put your hands on my knees.
I think that eternity was country-born.
Here every thought is slower,
and the heart throbs at a quieter pace,
as if it were not beating in your breast
but deep in the earth somewhere.
Here your thirst for redemption is healed
and if your feet are bleeding
you sit down on a bank of clay.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
Look, it is evening.
The soul of the villages flutters by
like a shy odour of mown grass,
like a fall of smoke from thatched roofs,
like kids frisking on high graves.
Poezie de Lucian Blaga Traducere de Dan Duţescu

24 sept.

„Cu colţul inimii” de Nichita Stănescu

Despre patrie se pot spune
cuvinte scrise cu colţul inimii noastre
suspendate în aer, albe spume
ale mării acesteia, albastre.
About one’s homeland one can say
words scribbled with the heart’s own tooth
hung in the air, white spray
of this vast sea all blue and smooth.
O, doar pentru ochiul străin
toate acestea ar fi poate dantele
la perdeaua de miraj alcalin
trasă numai peste stele.
Oh, to the alien eye all this might seem
only the lace that is sewn
on to the curtain of alkaline dream
drawn over the stars alone.
Însă pentru cei ce suntem aici
în viaţă, întregi şi în lucrare,
cuvintele au lamă de brici
intrând în miracol, cu tandră mirare.
But for us who have lived here many an age,
much alive, whole and busy and wise,
the words have a razor’s edge
cutting into a miracle in tender surprise.
Poezie de Nichita Stănescu Traducere de Dan Duţescu

17 sept.

„Autointerviu” de Mihai Ursachi

Vezi-ţi de treabă Ursachi
şi renunţă odată la obisnuinţa vicleană a poeziei.
Tu care în adolescenţă
ai vrut să te faci oier, apoi
funcţionar la
Piscicola, tu care ţi-ai amăgit
insomniile cu sanskrita, cu
Schlegel, cu
Bopp, pentru ce
persecuţi tipografii, zeţarii, amicii, oamenii cei
cumsecade (criticii literari nu contează – sunt mult prea
şireţi ca să citească vreodată ceva). lată din nou
ai mai scris un poem, te-ai mai tras încă o dată pe
sfoară, mai bine
te-ai face copac, boiler electric sau varză.
Termină naibii.
Drop it Ursachi
give up for heaven’s sake your wily addiction to poetry.
You who in your teens
wanted to become a shepherd, then
an employé with the „Fishing Administration”,
you who whiled away your sleepless nights
with Sanskrit, with Schlegel, with Bopp, why do you
plague printers, compositors, your chums, the decent
people (literary critics don’t matter. They’re far too sly
to read anything). Now look,
you’ve written another poem, once more you’ve been pulling
your own leg, better
turn into a tree, an electric boiler, or a cabbage.
Come off it, man.
Poezie de Mihai Ursachi Traducere de Dan Duţescu

© 2024 blog.ro-en.ro