16 iul.
„O, câte lucruri” de Alexandru Philippide
| O, câte lucruri au rămas nespuse, Vechi juvaeruri risipite-n drum! De unde să le mai adun acum, În drum pierdute, pe vecie duse? |
How many things, oh, have remained unsaid, Old jewels scattered as I wandered on! Where can I find and pick them up again, All lost along the road, forever gone! |
| M-aşteaptă poate altele în cale Dar viaţa merge repede la vale, Şi vremea tot mai iute se prăvale. În evu-n care-antice manuscripte S-adăposteau prin chinovii şi cripte. Monafii scribi tot aşteptând să vie De prin meleaguri arăbeşti hârtie, Rădeau vechi pergamente cu-o custură Şi copiau pe ele din Scriptură; Nu scrijălau adânc, să nu le strice, Şi-aşa, sub psalmi, trăiau gânduri antice. |
Maybe some others lie in wait for me, But life is flowing onwards speedily And time itself will quickly downward flee. In the dark age when olden manuscripts Found shelter in the cloisters and their crypts, The scrivener monks while wainting months on end For writing paper from some Arab land Would scrape from parchments, with a blade, old wit And write out on them from the Holy Writ; They would not scratch deep lest the face be marred, And thus, beneath the psalms, old thoughts survived. |
| Mi-i sufletul ca unul din aceste Ciudate manuscripte palimpseste; Şterg scrisul proaspăt şi deodată iese Alt scris, cu slove ciunte, ne-nţelese. |
My soul, I fancy, can be likened best To those strange manuscripts called palimpsests; I start erasing the fresh writing and From under I lay bare a crabbed hand. |
| O, dac-aş izbuti să le descurc, La vechile izvoare să mă urc, Poate-aş găsi-n adâncul lor pitite Acele lucruri ce n-au fost rostite! |
Oh, could I only make its meaning ring, And follow up the stream to its old spring, Mayby I’d find, deep hidden in its bed, Those things that never, never have been said! |
| Alexandru Philippide | traducere de Dan Duţescu |