Rezultate

« Previous Entries
22 mai

„The Mythical Journey” de Edwin Muir

First in the North. The black sea-tangle beaches,
Brine-bitter stillness, tablet strewn morass,
Tall women against the sky with heads covered,
The witch’s house below the black-toothed mountain,
Wave-echo in the roofless chapel,
The twice-dead castle on the swamp-green mound,
Darkness at noon-day, wheel of fire at midnight,
The level sun and the wild shooting shadows. 		Întâi spre Nord. Pe plajă, valuri negre,
Tăcere înspumată, mlaștini, smârcuri,
Femei înalte cu broboade-n cap,
Bordeiul vrăjitoarei într-un stei,
Ecou de ape-n paraclis pustiu,
Castelul mort pe dealul sur-verziu,
Amurg la prânz și foc în toiul nopții,
Un soare fix și umbre ce țâșnesc.


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

04 dec.

Cuvântul anului 2018 pentru Cambridge Dictionary: nomophobia

Toți suntem de acord că suntem din ce în ce mai dependenți de telefoanele smart, iar Cambridge Dictionary a declarat „nomophobia” cuvântul anului 2018, ales de utilizatorii săi.

Neologismul, folosit pentru prima oară în 2008, este frica sau îngrijorarea la ideea de a rămâne fără telefonul mobil sau de a nu putea să-l folosim. Cuvântul provine din amestecul silabelor care declară: “NO MObile PHOne phoBIA” (“fobia de a nu avea telefonul mobil”).

Termenul a surclasat propuneri ca “gender pay gap” (diferențe de remunerație în funcție de gen), “ecocide” (distrugerea mediului natural dintr-o zonă sau afectare severă a acestuia) și “no-platforming” (practica prin care se refuză cuiva o oportunitate de a-și face ideile sau credințele cunoscute public, deoarece consideri că aceste credințe sunt periculoase sau inacceptabile).

Continuare »

Publicat de in Limba engleză, Ştiri
Comenteaza!     Recomanda!

19 sept.

„Horses” de Edwin Muir

Barely a twelvemonth after
The seven days war that put the world to sleep,
Late in the evening the strange horses came.
By then we had made our covenant with silence,
But in the first few days it was so still
We listened to our breathing and were afraid.
On the second day
The radios failed; we turned the knobs; no answer.
On the third day a warship passed us, heading north,
Dead bodies piled on the deck. On the sixth day
A plane plunged over us into the sea. Thereafter
Nothing. The radios dumb;
And still they stand in corners of our kitchens,
And stand, perhaps, turned on, in a million rooms
All over the world. But now if they should speak,
If on a sudden they should speak again,
If on the stroke of noon a voice should speak,
We would not listen, we would not let it bring
That old bad world that swallowed its children quick
At one great gulp. We would not have it again.
Sometimes we think of the nations lying asleep,
Curled blindly in impenetrable sorrow,
And then the thought confounds us with its strangeness.
The tractors lie about our fields; at evening
They look like dank sea-monsters couched and waiting.
We leave them where they are and let them rust:
‘They’ll molder away and be like other loam.’
We make our oxen drag our rusty plows,
Long laid aside. We have gone back
Far past our fathers’ land.
And then, that evening
Late in the summer the strange horses came.
We heard a distant tapping on the road,
A deepening drumming; it stopped, went on again
And at the corner changed to hollow thunder.
We saw the heads
Like a wild wave charging and were afraid.
We had sold our horses in our fathers’ time
To buy new tractors. Now they were strange to us
As fabulous steeds set on an ancient shield.
Or illustrations in a book of knights.
We did not dare go near them. Yet they waited,
Stubborn and shy, as if they had been sent
By an old command to find our whereabouts
And that long-lost archaic companionship.
In the first moment we had never a thought
That they were creatures to be owned and used.
Among them were some half a dozen colts
Dropped in some wilderness of the broken world,
Yet new as if they had come from their own Eden.
Since then they have pulled our plows and borne our loads
But that free servitude still can pierce our hearts.
Our life is changed; their coming our beginning. 		După războiul scurt de șapte zile
Ce toropise lumea, peste-un an,
Sosiră și ciudații cai.
Noi încheiasem pace cu tăcerea,
Dar la-nceput ne ascultam răsuflul
Și ne-ngrozeam – prea amuțise totul.
A doua zi degeaba răsuceam
La radio butoanele. ‘Ntr-a treia
Trecu pe lângă noi un vas de luptă
Cu morți morman pe punte. Într-a șasea
Un avion se prăbuși în mare.
Și radiourile nu vorbeau.
Mai stau și astăzi prin bucătării
Și poate că-au rămas de-atunci deschise
În milioane de-ncăperi din lume.
Dar dacă ar vorbi acum,
Dacă deodată ar vorbi din nou,
Dacă o voce ar vorbi la prânz,
Noi n-am mai asculta, n-am vrea să-nvie
Urâta lume veche, lumea care, hâlpav,
Și-a înghițit copiii. Nu mai vrem.
Popoarele, ne spunem câteodată,
Au adormit, chircite de durere,
Și gândul ni se pare nebunesc.
Pe câmpuri zac tractoare; noaptea
Par niște monștri-ai apelor la pândă.
Noi le lăsăm să ruginească-acolo:
“Și ele-au să se-ntoarcă în pământ”.
Din nou îi înjugăm pe boi la pluguri
De mult uitate. Ne înapoiem
Hăt dincolo de vetrele străbune.
Și, iată, spre sfârșitul verii,
Veniră-ntr-un târziu ciudații cai.
Pe drum, departe,-am auzit
Un tropot, apoi – liniște, apoi din nou,
Dinspre-o răspântie, un tropot-tunet.
Și capetele lor erau
Ca un talaz surpat, spăimântător.
Vândusem caii noștri încă-n vremea
Bunicilor, spre-a cumpăra tractoare.
Acum ni se păreau la fel de stranii
Ca fabuloșii armăsari din herburi
Sau antice picturi cu cavaleri.
Ne era teamă să ne-apropiem.
Dar caii așteptau, fricoși și dârzi,
Parcă trimiși de o poruncă veche
Să afle unde-am rătăcit și dacă
Frăția milenară ne-o mai amintim.
La început nu ne-am gândit că sunt
Făpturi ce pot fi bunuri de priință.
Iar printre ei erau și câțiva mânji
Fătați în vreun pustiu al lumii sparte,
Dar parcă scoși dintr-un Eden al lor.
De-atunci trag pluguri, duc poveri.
Dar servitutea lor mărinimoasă
Ne săgetează inimile. Viața ni-e schimbată;
Sosirea lor e începutul nostru.
Edwin Muir traducere de Leon Levițchi

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

01 nov.

„Keith of Ravelston” de Sydney Thompson Dobell

The murmur of the mourning ghost
That keeps the shadowy kine,
‘O Keith of Ravelston,
The sorrows of thy line!’		 Aşa se tânguia fantasma
Care năluci de vaci păzea:
„O, Keith din Ravelston, mi-a fost
Osânda stirpei tale, grea…”


Continuare »

Publicat de in Paralele, Poezie, Traduceri
Comenteaza!     Recomanda!

14 mart.

25 de termeni care sunt propriile lor antonime în engleză

Auto-antonimele se mai numesc şi antagonime, antilogii sau cuvinte Ianus (de la zeul roman al începuturilor şi sfârşiturilor, deseori înfăţişat cu două feţe care se uită în direcţii diferite).

Dincolo de amuzamentul pe care îl stârnesc uneori, pot ridica şi dificultăţi de traducere, dacă nu chiar traduceri pe dos. Aşa că este important să fie cunoscute.

Continuare »

Publicat de in Limba engleză
Comenteaza!     Recomanda!

28 nov.

a (se) depozita

Verbul a depozita este format prin derivare de la substantivul comun depozit și are trei sensuri de bază care au, într-un fel sau altul, legătură cu acesta. Se referă, în primul rând, la „a pune ceva în depozit”, situație în care este sinonim cu a înmagazina, a stoca, a strânge, putându-se referi la materiale, produse, mărfuri.

Oarecum derivat din acesta, există și un alt sens al termenului, care are în vedere acțiunea de „a pune la loc sigur; a lăsa, a încredința cuiva un lucru spre păstrare”. Aș sesiza aici o extindere extrem de relaxată a noțiunii de „depozit”, fie prin referire la spațiul anume destinat depunerilor bancare, fie având în vedere încrederea acordată unei persoane, nelegându-se, în mod necesar, de securitatea unui spațiu.

Cel de-al treilea sens este, într-o oarecare măsură, specializat – utilizat în geologie, chimie etc. Face referire la substanțele solide și se explică prin „a forma un depozit; a se separa într-o soluție, așezându-se la fund”. Acesta stabilește echivalențe de semnificație cu termeni precum a se depune, a se sedimenta, a se precipita.

Continuare »

Publicat de in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza!     Recomanda!

Pagina urmatoare »

© 2024 blog.ro-en.ro