01 nov.
„Keith of Ravelston” de Sydney Thompson Dobell
| The murmur of the mourning ghost That keeps the shadowy kine, ‘O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line!’ |
Aşa se tânguia fantasma Care năluci de vaci păzea: „O, Keith din Ravelston, mi-a fost Osânda stirpei tale, grea…” |
| Ravelston, Ravelston, The merry path that leads Down the golden morning hill, And thro’ the silver meads; |
Ravelston, Ravelston, Din deal cărări zglobii se-aruncă Spre tine-n jos, în zori de aur Prin argintata luncă. |
| Ravelston, Ravelston, The stile beneath the tree, The maid that kept her mother’s kine, The song that sang she! |
Ravelston, Ravelston, Era sub un crâng un pod-pârleaz Şi-o fată ce-a păzit juninci, Dând unui cântec glas! |
| She sang her song, she kept her kine, She sat beneath the thorn, When Andrew Keith of Ravelston Rode thro’ the Monday morn. |
Cânta cântări, şi vaci păzea, Şezând pe sub aluni, Când Andrew Keith din Ravelston Pe cal trecu-ntr-o luni. |
| His henchman sing, his hawk-bells ring, His belted jewels shine; O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line! |
Cu paji cântând, cu şoimi pe pumn, La brâu-i ghiul sclipea; O, Keith din Ravelston, a fost Osânda stirpei tale grea! |
| Year after year, where Andrew came, Comes evening down the glade, And still there sits a moonshine ghost Where sat the sunshine maid. |
Pe unde Andrew se-arătă Amuguri cad în lunci; Năluci de lună-s unde ea, Fecioara, sta pe-atunci. |
| Her misty hair is faint and fair, She keeps the shadowy kine; O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line! |
Ea paşte tot strigoi şi junci, Bălaiu-i păr năzare-abia; O, Keith din Ravelston, i-a fost Osânda stirpei tale grea! |
| I lay my hand upon the stile, The stile is lone and cold, The burnie that goes babbling by Says naught that can be told. |
Trec iar pe puntea cu pârleaz: E rece şi pustie; Pârâul curge clipocind Şi nu spune ce ştie. |
| Yet, stranger! here, from year to year, She keeps her shadowy kine; O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line! |
Să ştiţi, ea vine an de an Cu-a sale vaci spectrale; O, Keith din Ravelston, e grea Osânda stirpei tale! |
| Step out three steps, where Andrew stood – Why blanch thy cheeks for fear? The ancient stile is not alone, ‘Tis not the burn I hear! |
Aici, vezi, Andrew s-a oprit – De ce-ai albit de spaimă? Vechi podul parcă nu-i pustiu, Nu şipotul îngaimă! |
| She makes her immemorial moan, She keeps her shadowy kine; O Keith of Ravelston, The sorrows of thy line! |
Ea-ngână-un bocet vechi, de când Năluci de vaci păştea. „O, Keith din Ravelston, mi-a fost Osânda stirpei tale grea…” |
| Sydney Thompson Dobell | traducere de Tudor Dorin |