Verbul a moși s-a format, nu de la substantivul moş, aşa cum ar părea, ci direct de la moaşă. De fapt, tot de acolo vine şi moş, prin derivare regresivă, pentru că, în vechime, moșul era omul moaşei, iar el putea avea orice vârstă. Sensul termenului care stă la baza acestei familii lexicale a fost stabilit prin analogie cu albaneza (limbă-soră dinspre partea noastră tracică), în care există moshë („vârstă”).

Prin urmare, în lumea veche, moaşa, femeie respectabilă și cinstită în sat, era – în cel mai adevărat sens al cuvântului – o instituție. Principala ei atribuţie, de al cărei nume a rămas până astăzi legată din punct de vedere etimologic, era moşitul, adică ajutorul dat, la naștere, femeilor din comunitate.

Continuare »

nicio este înregistrat ca adjectiv pronominal care trimite la !niciun; acesta se desparte ni-ciun/nici-un și are genitiv-dativul articulat în două moduri diferite – níciunui/niciúnui sau níciunei/niciúnei

* nici o ortografiat astfel poate fi adverb + articol, în structuri de tipul nu e proastă și nu e nici o persoană incultă sau *nici o poate fi conjuncție + numeral: n-am nici o soră, nici mai multe. Aceleași observații sunt valabile pentru noile structuri *nici un (conjuncție+numeral) și *nici un (adverb+articol)

! niciodată (în niciun moment) este adverb și se desparte ni-cio-da-tă/nici-o-da-tă. Dacă apare ortografiat !nici odată (nici cândva) este conjuncție + adverb, în structuri de tipul nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici astăzi

! niciodinioară este sinonim cu niciodată, adverb învechit care se desparte ni-cio-di-ni-oa-ră/nici-o-di-ni-oa-ră. Când se ortografiază !nici odinioáră (o-di-ni-oa-ră) este alcătuit din conjuncție + adverb – nu m-a ascultat nici odinioară, nu mă ascultă nici astăzi.

* nici una/unu este conjuncție+numeral (nici una/unu, nici mai multe). Cu o modificare pe forma de masculin, *nici una/unul, structura este alcătuită din conjuncție+pronume, adică nici una/unul, nici alta/altul

În cele patru secole în care engleza a fost prezentă în India, limba a jucat un număr de roluri importante în societatea indiană – întâi a sosit ca o limbă străină folosită de negustori și misionari, ulterior devenind limba primară a administrației coloniale, ca în final să obțină statut oficial într-o Indie independentă, continuând să funcționeze ca lingua franca într-una din națiunile celei mai diverse lingvistic.

70 de cuvinte noi aparținând dialectelor urdu, hindi, gujarati, gamil și telugu au fost adăugate în Oxford English Dictionary (OED) în ultima serie de termeni noi introduși în dicționar în acest an. Dintre acești termeni fac parte: anna, abba, achcha, bapu, bada din, bachcha și surya namaskar.

Continuare »

Verbul a (se) abate vine din latinescul abbattere, prin franțuzescul abattre, și are numeroase sensuri, verbul având valoare reflexivă, dar și tranzitivă sau intranzitivă, după caz. Este determinat uneori prin „din drum/cale” și echivalent, în primul rând, cu a (se) îndepărta, a devia, a divaga, fie de la o direcție inițială, fie – cu sens figurat – de la o normă sau regulă fixată, de la o linie de conduită sau de gândire etc. Un al doilea sens se referă la „a se opri sau a face să se oprească în treacăt undeva sau la cineva (părăsind drumul inițial)”.

Deseori, termenul are în vedere fenomene ale naturii, calamități, nenorociri („a se produce în mod violent; a veni, a cădea pe neașteptate, cu furie, cu forță”) sau idei, toane ori capricii („a trece cuiva ceva prin minte”, sinonim cu a apuca, a cășuna, a distrage, a năzări, a sustrage, a veni), dar și vești, noutăți – situație în care este sinonim cu a întrista, a deprima, a mâhni, a descuraja. De asemenea, cuvântul poate avea în vedere acțiunea de „a doborî/culca la pământ” ori de „a-și întoarce ochii, căutătura”. Dintre antonime, dicționarele menționează a (se) îndrepta.

Continuare »

Verbul a (se) însura indică – numai din punctul de vedere al bărbaţilor – mariajul (se foloseşte, ca urmare, doar pentru bărbaţi) şi înseamnă „a (se) uni prin căsătorie (ori a face să se căsătorească) cu o persoană de sex femeiesc”, fiind echivalent cu a (se) căsători sau cu a (se) desholtei, putând fi folosit metaforic cu sensul de a (se) împreuna.

Verbul mai are, se pare, un sens, care se referă la „a repara încălţămintea, a pune căpute”, sinonim al lui a pingeli, a tălpui, a căputa, a încăputa. Evident, cele două accepţii pornesc din rădăcini etimologice diferite, acesta din urmă derivând, probabil, din latinescul *(in)solare, de la solum „talpă, sol, pământ” sau din sola „căpută”, cu prefixul în-.

Continuare »

Continuare »