19 mart.
„Chevy Chase” de Geoffrey Chaucer
| The Percy out of Northumberland, An avow to God made he That he would hunt in the mountains Of Cheviot within days three, In the maugre of doughty Douglas, And all that e’er with him be. |
Sir Percy din Northumberland Jurase cu glas tare Că-n Cheviot, până-n trei zile, Va-ncepe vânătoare În ciuda dârzului sir Doulas Şi-al oastei câtă are; |
| The fattest harts in all Cheviot He would kill and carry away.— ‘By my faith,’ said the doughty Douglas again, ‘I will let that hunting if I may!’ |
C-o să răpună şi-o să ia Cei mai graşi cerbi din Cheviot. – „Poftească! Zise dârzul Douglas, Am să-i îngădui – de-am să pot! |
| Then the Percy out of Banborowe1 came, With him a mighty meinye, With fifteen hundred archers bold Chosen out of shirès three. |
Veni, dar Percy din Bamborough Cu oaste – o mândreţe, Arcaşi o mie şi cinci sute, Aleşi din trei judeţe. |
| This began on a Monday at morn, In Cheviot the hills so hye; The child may rue that is unborn, It was the more pitye. |
În Cheviot, într-o luni, de vreme, Porni trista poveste; Şi-un prunc în pântec ar fi plâns De-ar fi văzut aceste. |
| The drivers through the woodès went [All] for to raise the deer, Bowmen bicker’d upon the bent With their broad arrows clear. |
Hăitaşii îndesau pădurea Ca să scornească cerbii; Arcaşii coardele-şi struneau Sub adăpostul ierbii. |
| Then the wild thoro’ the woodès went On every sidè shear; Grayhounds thoro’ the grevès glent For to kill their deer. |
Sălbăticiunile, speriate, Zbugheau din ascunzişuri; Mai iuţi, pe urma lor, ogarii Ţâşneau prin luminişuri. |
| This began on Cheviot the hills abune Early on a Monenday; By that it drew to the hour of noon A hundred fat harts dead there lay. |
’Nceputu-a fost în Cheviot (Era luni dimineaţă); La ceasul nouă cam vreo sută Zăceau cerbi fără viaţă. |
| They blew a mort upon the bent, They ’sembled on sidès shear; To the quarry then the Percy went To the brittling of the deer. |
La sunetul de goarnă-ndat’ Veni întreaga droaie Şi Percy, ca să vadă cum Îi taie şi-i jupoaie. |
| He said, ‘It was the Douglas’ promise This day to meet me here; But I wist he would fail, verament!’ —A great oath the Percy sware. |
Grăi el: – „Douglas, azi, aici, Mi-a dat loc o-ntâlnire; Dar vorba, văd nu şi-a ţinut-o” – Şi înjură-n neştire. |
| At the last a squire of Northumberland Lookèd at his hand full nigh; He was ware o’ the doughty Douglas coming, With him a great meinye. |
Un nemeş din Northumberland Cătă cu ochii roată Şi, mări, îl văzu pe Douglas Venind cu mare gloată, |
| Both with speär, bill and brand,— ’Twas a mighty sight to see; Hardier men both of heart nor hand Were not in Christiantè. |
Cu săbii, suliţe şi lănci – Semeaţă adunare! Nici c-au mai fost altunde-asemeni Aleşi ostaşi sub soare! |
| They were twenty hundred spearmen good, Withouten any fail: They were born along by the water o’ Tweed I’ the boun’s o’ Teviotdale. |
Erau la oameni două mii, Lăncieri de tot temeiul, Aduşi de apa de la Tweed, Hotar cu Tividale. |
| ‘Leave off the brittling of deer,’ he said; ‘To your bows look ye take good heed, For sith ye were on your mothers born Had ye never so mickle need.’ |
– „Nu mai ucideţi, spuse Percy, Ortacii v-adunaţi. De când v-aţi pomenit pe lume N-aţi fost mai strâmtoraţi.” |
| The doughty Douglas on a steed Rode all his men beforn; His armour glitter’d as did a gleed, Bolder bairn was never born. |
În fruntea oastei, dârzul Douglas Mergea pe-un armăsar; Armura lui lucea ca jarul; Brav căpitan ca el mai rar. |
| ‘Tell me whose men ye are,’ he says, ‘Or whose men that ye be; Who gave you leave in this Cheviot chase In the spite of mine and of me?’ |
– „Ai cu sunteţi? Şi, cine-aţi fi, Vorbi, cu ce temei Vânaţi, aici, nesocotind Pe Douglas şi pe-ai săi?” |
| The first man that him answer made It was the good Lord Percye: We will not tell thee whose men we are, Nor whose men that we be; But we will hunt here in this chase In the spite of thine and of thee. |
Chiar Percy lord, cutezătorul, Dându-i răspuns, grăi: – „Noi nu vom spune cine suntem, Din voia cui venim în astă zi, Dar, în necazul tău şi alor tăi, Vroit-am să vânăm aici. |
| ‘The fattest harts in all Cheviot We have kill’d, to carry away.’— ‘By my troth,’ said the doughty Douglas again, ‘The one of us dies this day. |
Pe cerbii graşi ce-am omorât O să-i cărăm acum cu noi.” – „Pe legea mea, răspunse Douglas, E ca şi mort unul din doi.” |
| ‘[Yet] to kill allè these guiltless men Alas, it were great pitye! But, Percy, thou art a lord of land, I an earl in my countrye — Let all our men on a party stand, And do battle of thee and me!’ |
Şi mai departe spuse Douglas Cu glasul apăsat: – „N-au vină oamenii aceştia, Să moară-ar fi păcat. Tu ai pământuri în puterea-ţi, Percy, Şi eu, în ţara mea-s boier de soi; Mai bine oamenii să stea de-o parte Şi să ne batem numai noi.” |
| ‘Christ’s curse on his crown,’ said the lord Percye, ‘Whosoever thereto says nay! By my troth, thou doughty Douglas,’ he says, ‘Thou shalt never see that day — |
– „Hristos să-l blesteme pe-acela Ce-o zice nu! Pe legea mea, Răspunse Percy, dârze Douglas, O zi ca asta nu vei mai vedea! |
| —‘Neither in England, Scotland nor France, Nor for no man of woman born, But, that (and fortune be my chance) I dare meet him, one man for one.’ |
N-o va vedea bărbat din Englitera Sau Scoţia, sau Franţa! Să ne-nfruntăm în doi – ajute-mi Norocul, dar şi cutezanţa!” |
| Then bespake a squire of Northumberland, Richard Witherington was his name; ‘It shall never be told in South England To King Harry the Fourth for shame. |
Atunci un nemeş din Northumberland, Wytharyngton pe nume, spuse: – „Doară Să nu se afle-n Angli – ar fi Pentru viteazul Henric grea ocară. |
| ‘I wot you bin great lordès two, I am a poor squire of land; [Yet] I’ll ne’er see my captain fight on a field And stand myself and look on. But while that I may my weapon wield I’ll not fail, both heart and hand.’ |
Vă ştiu pe amândoi lorzi lăudaţi; Eu sunt un biet boiernaş; Cum? Căpitanul meu să se înfrunte Iar să stau precum un laş? Atât cât pot să port în mână arcul, Ferească-l Domnul pe vrăjmaş!” |
| That day, that day, that dreadful day!— The first fytte here I find: An you’ll hear any more o’ the hunting of Cheviot, Yet there is more behind. |
Ce zi, ce zi a fost! – Aici Închei eu primul cânt; Dar despre vânătoarea-n Cheviot Veţi mai afla destule – căci mai sunt. |
| The Englishmen had their bows y-bent, Their hearts were good enow; The first of arrows that they shot off Seven score spearmen they slew. |
Englezii-şi încordară arcul Şi prima pală de săgeţi Răpuse dintre suliţaşi O sută patruzeci. |
| Yet bides the Earl Douglas upon the bent, A captain good enoghe; And that was seenè verament, For he wrought them both woe and wouche. |
Dar Douglas, dârz şi mult destoinic, Nu se clinti din ale sale Şi pregăti, la rândul lui, Năpastă grea şi jale. |
| The Douglas parted his host in three, Like a chief chieftain of pride; With surè spears of mighty tree They came in on every side; |
El oastea-şi împărţi în trei Cu şart şi cu măsură, Şi lănci din lemn vânjos lucrate Avan se abătură; |
| —Throughè our English archery Gave many a woond full wide; Many a doughty they gar’d to dye, Which gainèd them no pride. |
Căzură mulţi arcaşi de-ai noştri Ca retezaţi de coasă, Răniţi sau omorâţi; şi-a fost O faptă nefăloasă. |
| The Englishmen let their bowès be, And pull’d out brands that were bright; It was a heavy sight to see Bright swords on basnets light. |
Era spăimântător să vezi Englezii cum desprind Din coifuri slabe săbii În soare scânteind. |
| Thoro’ rich mail and manoplie Many stern they struck down straight; Many a freyke that was full free There under foot did light. |
Prin zale, spadele adesea Loviseră în plin; Şi mulţi, când le scoteau armura Mureau fără suspin. |
| At last the Douglas and the Percy met, Like to captains of might and of main; They swapt together till they both swat With swordès of fine Milan. |
La urmă, Douglas se-ntâlni cu Percy Şi cei doi căpitani necruţător În săbii de oţel ales se luară Izbind şi năduşind de zor. |
| These worthy freykès for to fight Thereto they were full fain, Till the blood out of their basnets sprent As ever did hail or rain. |
Şi-atât erau ei de aprinşi Şi puşi pe crunt război, Că-ntr-un sfârşit din cele coifuri Se scurse sângele şiroi. |
| ‘Yield thee, Percy,’ said the Douglas, ‘And i’ faith I shall thee bring Where thou shalt have an Earl’s wages Of Jamie our Scottish king. |
– „Predă-te, Percy! spuse Douglas, Mă jur că te voi duce La James, şi dânsul te-o cinsti Întocmai ca pe-un duce. |
| ‘Thou shaltè have thy ransom free, —I hight thee here this thing; For the manfullest man thou art that e’er I conquer’d in field fighting.’ |
Te poţi răscumpăra când vrei – Ascultă la ce-ţi spun! Ca tine n-am învins nicicând Un luptător mai bun! |
| But ‘Nay’, then said the lord Percye, ‘I told it thee beforn That I would never yielded be To man of a woman born.’ |
– „Nu, spuse Percy, ţi-am mai zis Şi vorba eu mi-o ţin; Nu-i din femeie om născut La care să mă-nchin.” |
| With that an arrow came hastily Forth of a mighty wane; And it hath stricken the Earl Douglas In at the breastè-bane. |
Din spuza de săgeţi, doar una Spre Douglas se-abătu şi drept Prin fierul platoşei pătrunse În falnicul său piept. |
| Thoro’ liver and lungès both The sharp arròw is gone, That never after in his life-days He spake mo words but one: ’Twas, ‘Fight ye, my merry men, whiles ye may, For my life-days bin gone!’ |
Plămânii amândoi şi rânza Îi spintecă săgeata; Şi ultimele lui cuvinte Ce-a mai rostit vreodată Au fost: – „Viteji, luptaţi! Cu viaţa eu Mi-am încheiat socoata.” |
| The Percy leanèd on his brand And saw the Douglas dee; He took the dead man by the hand, And said, ‘Woe is me for thee! |
Se sprijini în spada-i Percy, Privi cum Douglas moare, Luă mâna mortului-n a sa Şi zise: – „Rău ce-mi pare! |
| ‘To have sav’d thy life I’d have parted with My lands for yearès three, For a better man of heart nor of hand Was not in the north countrye.’ |
Eu pe trei ani moşiile-mi dădeam Ca să te scap cu viaţă; În ţara de la miază-noapte Mai vrednică de slavă n-a fost faţă!” |
| [All this there saw] a Scottish knight, Sir Hugh the Montgomerye: When he saw Douglas to the death was dight, Through a hundred archerye He never stint nor he never blint Till he came to the lord Percye. |
Un scoţian neînfricat, Sir Hewe Montgommery pe nume, Văzu că Douglas morţii este dat Şi suliţa îşi pregăti anume; Şi printre sute de arcaşi El nu se abătu şi merse Şi merse făr-a se opri Pân’ce ajunse la lord Percy. |
| He set upon the lord Percy A dint that was full sore; With a surè spear of a mighty tree Thro’ the body him he bore, O’ the t’other side that a man might see A large cloth-yard and more. |
Ochindu-l, îl lovi în plin Şi-l doborî îndată Şi suliţa-i de lemn făcu O rană-atât de adâncă, Încât răzbi-n cealaltă parte, Ieşind de-un iard afară, Asemeni căpitani de oşti N-au să mai fie iară! |
| An archer of Northumberland Saw slain was the lord Percye: He bare a bent bow in his hand, Was made of a trusty tree. |
Un crainic din Northumberland Vesti că Percy a murit; Purta în mână-un arc întins Din lemn neasemuit. |
| An arrow that was a cloth-yard long To the hard steel halèd he, A dint that was both sad and sair He set on Montgomerye. |
Săgeata lungă de un yard Pe arcul său culcată Lovi pe Hugh Montgommery Şi-l doborî îndată. |
| The dint it was both sad and sair That he on Montgomerye set; The swan-feathers that his arrow bare With his heart-blood they were wet. |
Ostaşii au văzut cum cade, Cum se chirceşte şi se strânge; Panaşul cozii de săgeată Îl înroşise-al inimii lui sânge. |
| There was never a freykè one foot would flee, But still in stoure did stand; Hewing on each other, while they might dree, With many a baleful brand. |
Dar nimeni nu dădu-ndărăt; Înşiruiţi umăr la umăr, Cu spada scoasă, dârzi, cumpliţi, Porniră, mulţi la număr. |
| This battle began in Cheviot An hour before the noon, And when the even-song bell was rung The battle was not half done. |
C-un ceas nainte de amaiză ’Ncepuse-acest război, Iar de vecernie când bătu, Era încă în toi. |
| They took [their stand] on either hand By the [lee] light of the moon; Many had no strength for to stand In Cheviot the hills abune. |
S-au înfruntat cu vrăjmăşie Sub poleiala lunii; Şi tot sărind peste ponoare, Nu mai aveau putere unii. |
| Of fifteen hundred archers of England Went away but seventy-and-three; Of twenty hundred spearmen of Scotland But even five-and-fifty. |
Din cincisprezece sute de arcaşi, Buni-teferi, şaptezeci şi trei; Din două mii de lăncieri, cincizeci şi cinci – Atât au mai rămas din ei. |
| There was slain with the bold Percye Sir John of Agerstoune, Sir Roger, the hendè Hartley, Sir William, the bold Herone. |
Cu Percy-odată-au fost ucişi Sir John de Agerston, Sir Roger, Hartly cel Blajin, Sir Wyllyam, Cârnul Hearon. |
| Sir George, the worthy Loumlye, A knight of great renown, Sir Ralph, the richè Rabye, With dints were beaten down. |
Sir Jorg şi Loumie cel Destoinic – Un cavaler vestit –, Sir Raff, bogatul Rugube, Cu toţii au murit. |
| For Witherington my heart was woe That ever he slain should be: For when both his legs were hewn in two Yet he kneel’d and fought on his knee. |
A lui Werharryngton pieire Am plâns-o peste poate; Picioarele când i-au tăiat, Lupta proptit în cioate. |
| There was slayn with the doughty Douglas, Sir Hugh the Montgomerye, Sir Davy Lambwell, that worthy was, His sister’s son was he. |
Cu dârzul Douglas a murit sir Hewe, Montgommery, şi, iarăşi, Nepotul său de soră, Lwdale, În lupte-netrecut tovarăş. |
| Sir Charles a Murray in that place, That never a foot would flee: Sir Hew Maxwell, a lord he was, With the Douglas did he dee. |
Sir Charles-a-Murry, care nu ştia Să dea-ndărăt un pas, Sir Hugh Maxwell, marele lord, Cu Douglas au rămas. |
| So on the morrow they made them biers Of birch and hazel so gray; Many widows with weeping tears Came to fetch their makes away. |
A doua-zi, din mesteacăn şi alun, Făcut-au năsălii; Cernite văduve şi mame-au ridicat Pe morţii lor, bărbaţi şi fii. |
| Teviotdale may carp of care, Northumberland may make moan, For two such captains as slain were there On the March-parts shall never be none. |
Va spune Tidivale poveşti, Northumberland s-o tângui, Potrivă căpitanilor ucişi Nicicând pe Border n-or mai fi! |
| Word is come to Edinboro’, To Jamie the Scottish King, Earl Douglas, lieutenant of the Marches, Lay slain Cheviot within. |
Ajunse şi la Edinburgh veste Lui Jamy, domnitorul scot, Că logofătul de la Border, Douglas, Zace, răpus, în Cheviot. |
| His hands the King did weal and wring, Said, ‘Alas! and woe is me! Such another captain Scotland within I’ faith shall never be!’ |
Îşi frânse mâinile stăpânul Şi suspinând, spuse posac: – „Un căpitan în Scoţia mai vrednic, Vai, nu se va mai naşte-n veac!” |
| Word is come to lovely London To the fourth Harry, our King, Lord Percy, lieutenant of the Marches, Lay slain Cheviot within. |
Lui Henric regele, în Londra, I-ajunse trista veste Că logofătul de la Border, Percy, În viaţă nu mai este. |
| ‘God have mercy on his soul,’ said King Harry, ‘Good Lord, if thy will it be! I’ve a hundred captains in England,’ he said, ‘As good as ever was he: But Percy, an I brook my life, Thy death well quit shall be.’ |
– „Să-l odihnească Domnul! spuse Henric Să-i dăruiască pacea sa! În Anglia sunt zeci de căpitani La fel de vajnici cum era; Dar, Percy, viaţa-mi pun chezaşă, Eu moartea ţi-o voi răzbuna!” |
| And as our King made his avow Like a noble prince of renown, For Percy he did it well perform After, on Homble-down; |
Drept care, necălcându-şi vorba, Al nostru rege prea slăvit Ca să-l răzbune pe lord Percy La Hombildon s-a războit; |
| Where six-and-thirty Scottish knights On a day were beaten down; Glendale glitter’d on their armour bright Over castle, tower and town. |
Când dintre cavalerii scoţi Nu mai puţin de treizeci şi şase Au trebuit pe câmp, doar într-o zi, Strălucitoarea za să-şi lase. |
| This was the Hunting of the Cheviot; That e’er began this spurn! Old men, that knowen the ground well, Call it of Otterburn. |
Ca „Vânătoarea de pe Cheviot” Istorisitu-v-am acestea; Îi spun şi „Lupta de la Otterburn” Bătrânii ce cunosc povestea. |
| here was never a time on the Marche-partès Since the Douglas and Percy met, But ’tis marvel an the red blood run not As the reane does in the street. |
Aici s-a stins din viaţă dârzul Douglas Şi-aici şi-a dat Percy suflarea. De când s-au înfruntat ei doi Pe vechile fruntarii, iată, Pâraie purpurii de sânge Nu au mai curs vreodată. |
| Jesu Christ! our balès bete,suffering And to the bliss us bring! This was the Hunting of the Cheviot: God send us all good endìng! |
Aceasta fost-a vânătoarea Din munţii Cheviot; Ne deie Domnul alinare Şi mulţămire-n tot. |
| Geoffrey Chaucer | traducere de Leon Levițchi |