19 mart.

„Chevy Chase” de Geoffrey Chaucer

The Percy out of Northumberland,
An avow to God made he
That he would hunt in the mountains
Of Cheviot within days three,
In the maugre of doughty Douglas,
And all that e’er with him be.
Sir Percy din Northumberland
Jurase cu glas tare
Că-n Cheviot, până-n trei zile,
Va-ncepe vânătoare
În ciuda dârzului sir Doulas
Şi-al oastei câtă are;
The fattest harts in all Cheviot
He would kill and carry away.—
‘By my faith,’ said the doughty Douglas again,
‘I will let that hunting if I may!’
C-o să răpună şi-o să ia
Cei mai graşi cerbi din Cheviot.
– „Poftească! Zise dârzul Douglas,
Am să-i îngădui – de-am să pot!

Then the Percy out of Banborowe1 came,
With him a mighty meinye,
With fifteen hundred archers bold
Chosen out of shirès three.
Veni, dar Percy din Bamborough
Cu oaste – o mândreţe,
Arcaşi o mie şi cinci sute,
Aleşi din trei judeţe.
This began on a Monday at morn,
In Cheviot the hills so hye;
The child may rue that is unborn,
It was the more pitye.
În Cheviot, într-o luni, de vreme,
Porni trista poveste;
Şi-un prunc în pântec ar fi plâns
De-ar fi văzut aceste.
The drivers through the woodès went
[All] for to raise the deer,
Bowmen bicker’d upon the bent
With their broad arrows clear.
Hăitaşii îndesau pădurea
Ca să scornească cerbii;
Arcaşii coardele-şi struneau
Sub adăpostul ierbii.
Then the wild thoro’ the woodès went
On every sidè shear;
Grayhounds thoro’ the grevès glent
For to kill their deer.
Sălbăticiunile, speriate,
Zbugheau din ascunzişuri;
Mai iuţi, pe urma lor, ogarii
Ţâşneau prin luminişuri.
This began on Cheviot the hills abune
Early on a Monenday;
By that it drew to the hour of noon
A hundred fat harts dead there lay.
’Nceputu-a fost în Cheviot
(Era luni dimineaţă);
La ceasul nouă cam vreo sută
Zăceau cerbi fără viaţă.
They blew a mort upon the bent,
They ’sembled on sidès shear;
To the quarry then the Percy went
To the brittling of the deer.
La sunetul de goarnă-ndat’
Veni întreaga droaie
Şi Percy, ca să vadă cum
Îi taie şi-i jupoaie.
He said, ‘It was the Douglas’ promise
This day to meet me here;
But I wist he would fail, verament!’
—A great oath the Percy sware.
Grăi el: – „Douglas, azi, aici,
Mi-a dat loc o-ntâlnire;
Dar vorba, văd nu şi-a ţinut-o” –
Şi înjură-n neştire.
At the last a squire of Northumberland
Lookèd at his hand full nigh;
He was ware o’ the doughty Douglas coming,
With him a great meinye.
Un nemeş din Northumberland
Cătă cu ochii roată
Şi, mări, îl văzu pe Douglas
Venind cu mare gloată,
Both with speär, bill and brand,—
’Twas a mighty sight to see;
Hardier men both of heart nor hand
Were not in Christiantè.
Cu săbii, suliţe şi lănci –
Semeaţă adunare!
Nici c-au mai fost altunde-asemeni
Aleşi ostaşi sub soare!
They were twenty hundred spearmen good,
Withouten any fail:
They were born along by the water o’ Tweed
I’ the boun’s o’ Teviotdale.
Erau la oameni două mii,
Lăncieri de tot temeiul,
Aduşi de apa de la Tweed,
Hotar cu Tividale.
‘Leave off the brittling of deer,’ he said;
‘To your bows look ye take good heed,
For sith ye were on your mothers born
Had ye never so mickle need.’
– „Nu mai ucideţi, spuse Percy,
Ortacii v-adunaţi.
De când v-aţi pomenit pe lume
N-aţi fost mai strâmtoraţi.”
The doughty Douglas on a steed
Rode all his men beforn;
His armour glitter’d as did a gleed,
Bolder bairn was never born.
În fruntea oastei, dârzul Douglas
Mergea pe-un armăsar;
Armura lui lucea ca jarul;
Brav căpitan ca el mai rar.
‘Tell me whose men ye are,’ he says,
‘Or whose men that ye be;
Who gave you leave in this Cheviot chase
In the spite of mine and of me?’
– „Ai cu sunteţi? Şi, cine-aţi fi,
Vorbi, cu ce temei
Vânaţi, aici, nesocotind
Pe Douglas şi pe-ai săi?”
The first man that him answer made
It was the good Lord Percye:
We will not tell thee whose men we are,
Nor whose men that we be;
But we will hunt here in this chase
In the spite of thine and of thee.
Chiar Percy lord, cutezătorul,
Dându-i răspuns, grăi:
– „Noi nu vom spune cine suntem,
Din voia cui venim în astă zi,
Dar, în necazul tău şi alor tăi,
Vroit-am să vânăm aici.
‘The fattest harts in all Cheviot
We have kill’d, to carry away.’—
‘By my troth,’ said the doughty Douglas again,
‘The one of us dies this day.
Pe cerbii graşi ce-am omorât
O să-i cărăm acum cu noi.”
– „Pe legea mea, răspunse Douglas,
E ca şi mort unul din doi.”
‘[Yet] to kill allè these guiltless men
Alas, it were great pitye!
But, Percy, thou art a lord of land,
I an earl in my countrye —
Let all our men on a party stand,
And do battle of thee and me!’
Şi mai departe spuse Douglas
Cu glasul apăsat:
– „N-au vină oamenii aceştia,
Să moară-ar fi păcat.
Tu ai pământuri în puterea-ţi, Percy,
Şi eu, în ţara mea-s boier de soi;
Mai bine oamenii să stea de-o parte
Şi să ne batem numai noi.”
‘Christ’s curse on his crown,’ said the lord Percye,
‘Whosoever thereto says nay!
By my troth, thou doughty Douglas,’ he says,
‘Thou shalt never see that day —
– „Hristos să-l blesteme pe-acela
Ce-o zice nu! Pe legea mea,
Răspunse Percy, dârze Douglas,
O zi ca asta nu vei mai vedea!
—‘Neither in England, Scotland nor France,
Nor for no man of woman born,
But, that (and fortune be my chance)
I dare meet him, one man for one.’
N-o va vedea bărbat din Englitera
Sau Scoţia, sau Franţa!
Să ne-nfruntăm în doi – ajute-mi
Norocul, dar şi cutezanţa!”
Then bespake a squire of Northumberland,
Richard Witherington was his name;
‘It shall never be told in South England
To King Harry the Fourth for shame.
Atunci un nemeş din Northumberland,
Wytharyngton pe nume, spuse: – „Doară
Să nu se afle-n Angli – ar fi
Pentru viteazul Henric grea ocară.
‘I wot you bin great lordès two,
I am a poor squire of land;
[Yet] I’ll ne’er see my captain fight on a field
And stand myself and look on.
But while that I may my weapon wield
I’ll not fail, both heart and hand.’
Vă ştiu pe amândoi lorzi lăudaţi;
Eu sunt un biet boiernaş;
Cum? Căpitanul meu să se înfrunte
Iar să stau precum un laş?
Atât cât pot să port în mână arcul,
Ferească-l Domnul pe vrăjmaş!”
That day, that day, that dreadful day!—
The first fytte here I find:
An you’ll hear any more o’ the hunting of Cheviot,
Yet there is more behind.
Ce zi, ce zi a fost! – Aici
Închei eu primul cânt;
Dar despre vânătoarea-n Cheviot
Veţi mai afla destule – căci mai sunt.
The Englishmen had their bows y-bent,
Their hearts were good enow;
The first of arrows that they shot off
Seven score spearmen they slew.
Englezii-şi încordară arcul
Şi prima pală de săgeţi
Răpuse dintre suliţaşi
O sută patruzeci.
Yet bides the Earl Douglas upon the bent,
A captain good enoghe;
And that was seenè verament,
For he wrought them both woe and wouche.
Dar Douglas, dârz şi mult destoinic,
Nu se clinti din ale sale
Şi pregăti, la rândul lui,
Năpastă grea şi jale.
The Douglas parted his host in three,
Like a chief chieftain of pride;
With surè spears of mighty tree
They came in on every side;
El oastea-şi împărţi în trei
Cu şart şi cu măsură,
Şi lănci din lemn vânjos lucrate
Avan se abătură;
—Throughè our English archery
Gave many a woond full wide;
Many a doughty they gar’d to dye,
Which gainèd them no pride.
Căzură mulţi arcaşi de-ai noştri
Ca retezaţi de coasă,
Răniţi sau omorâţi; şi-a fost
O faptă nefăloasă.
The Englishmen let their bowès be,
And pull’d out brands that were bright;
It was a heavy sight to see
Bright swords on basnets light.
Era spăimântător să vezi
Englezii cum desprind
Din coifuri slabe săbii
În soare scânteind.
Thoro’ rich mail and manoplie
Many stern they struck down straight;
Many a freyke that was full free
There under foot did light.
Prin zale, spadele adesea
Loviseră în plin;
Şi mulţi, când le scoteau armura
Mureau fără suspin.
At last the Douglas and the Percy met,
Like to captains of might and of main;
They swapt together till they both swat
With swordès of fine Milan.
La urmă, Douglas se-ntâlni cu Percy
Şi cei doi căpitani necruţător
În săbii de oţel ales se luară
Izbind şi năduşind de zor.
These worthy freykès for to fight
Thereto they were full fain,
Till the blood out of their basnets sprent
As ever did hail or rain.
Şi-atât erau ei de aprinşi
Şi puşi pe crunt război,
Că-ntr-un sfârşit din cele coifuri
Se scurse sângele şiroi.
‘Yield thee, Percy,’ said the Douglas,
‘And i’ faith I shall thee bring
Where thou shalt have an Earl’s wages
Of Jamie our Scottish king.
– „Predă-te, Percy! spuse Douglas,
Mă jur că te voi duce
La James, şi dânsul te-o cinsti
Întocmai ca pe-un duce.
‘Thou shaltè have thy ransom free,
—I hight thee here this thing;
For the manfullest man thou art that e’er
I conquer’d in field fighting.’
Te poţi răscumpăra când vrei –
Ascultă la ce-ţi spun!
Ca tine n-am învins nicicând
Un luptător mai bun!
But ‘Nay’, then said the lord Percye,
‘I told it thee beforn
That I would never yielded be
To man of a woman born.’
– „Nu, spuse Percy, ţi-am mai zis
Şi vorba eu mi-o ţin;
Nu-i din femeie om născut
La care să mă-nchin.”
With that an arrow came hastily
Forth of a mighty wane;
And it hath stricken the Earl Douglas
In at the breastè-bane.
Din spuza de săgeţi, doar una
Spre Douglas se-abătu şi drept
Prin fierul platoşei pătrunse
În falnicul său piept.
Thoro’ liver and lungès both
The sharp arròw is gone,
That never after in his life-days
He spake mo words but one:
’Twas, ‘Fight ye, my merry men, whiles ye may,
For my life-days bin gone!’
Plămânii amândoi şi rânza
Îi spintecă săgeata;
Şi ultimele lui cuvinte
Ce-a mai rostit vreodată
Au fost: – „Viteji, luptaţi! Cu viaţa eu
Mi-am încheiat socoata.”
The Percy leanèd on his brand
And saw the Douglas dee;
He took the dead man by the hand,
And said, ‘Woe is me for thee!
Se sprijini în spada-i Percy,
Privi cum Douglas moare,
Luă mâna mortului-n a sa
Şi zise: – „Rău ce-mi pare!
‘To have sav’d thy life I’d have parted with
My lands for yearès three,
For a better man of heart nor of hand
Was not in the north countrye.’
Eu pe trei ani moşiile-mi dădeam
Ca să te scap cu viaţă;
În ţara de la miază-noapte
Mai vrednică de slavă n-a fost faţă!”
[All this there saw] a Scottish knight,
Sir Hugh the Montgomerye:
When he saw Douglas to the death was dight,
Through a hundred archerye
He never stint nor he never blint
Till he came to the lord Percye.
Un scoţian neînfricat,
Sir Hewe Montgommery pe nume,
Văzu că Douglas morţii este dat
Şi suliţa îşi pregăti anume;
Şi printre sute de arcaşi
El nu se abătu şi merse
Şi merse făr-a se opri
Pân’ce ajunse la lord Percy.
He set upon the lord Percy
A dint that was full sore;
With a surè spear of a mighty tree
Thro’ the body him he bore,
O’ the t’other side that a man might see
A large cloth-yard and more.
Ochindu-l, îl lovi în plin
Şi-l doborî îndată
Şi suliţa-i de lemn făcu
O rană-atât de adâncă,
Încât răzbi-n cealaltă parte,
Ieşind de-un iard afară,
Asemeni căpitani de oşti
N-au să mai fie iară!
An archer of Northumberland
Saw slain was the lord Percye:
He bare a bent bow in his hand,
Was made of a trusty tree.
Un crainic din Northumberland
Vesti că Percy a murit;
Purta în mână-un arc întins
Din lemn neasemuit.
An arrow that was a cloth-yard long
To the hard steel halèd he,
A dint that was both sad and sair
He set on Montgomerye.
Săgeata lungă de un yard
Pe arcul său culcată
Lovi pe Hugh Montgommery
Şi-l doborî îndată.
The dint it was both sad and sair
That he on Montgomerye set;
The swan-feathers that his arrow bare
With his heart-blood they were wet.
Ostaşii au văzut cum cade,
Cum se chirceşte şi se strânge;
Panaşul cozii de săgeată
Îl înroşise-al inimii lui sânge.
There was never a freykè one foot would flee,
But still in stoure did stand;
Hewing on each other, while they might dree,
With many a baleful brand.
Dar nimeni nu dădu-ndărăt;
Înşiruiţi umăr la umăr,
Cu spada scoasă, dârzi, cumpliţi,
Porniră, mulţi la număr.
This battle began in Cheviot
An hour before the noon,
And when the even-song bell was rung
The battle was not half done.
C-un ceas nainte de amaiză
’Ncepuse-acest război,
Iar de vecernie când bătu,
Era încă în toi.
They took [their stand] on either hand
By the [lee] light of the moon;
Many had no strength for to stand
In Cheviot the hills abune.
S-au înfruntat cu vrăjmăşie
Sub poleiala lunii;
Şi tot sărind peste ponoare,
Nu mai aveau putere unii.
Of fifteen hundred archers of England
Went away but seventy-and-three;
Of twenty hundred spearmen of Scotland
But even five-and-fifty.
Din cincisprezece sute de arcaşi,
Buni-teferi, şaptezeci şi trei;
Din două mii de lăncieri, cincizeci şi cinci –
Atât au mai rămas din ei.
There was slain with the bold Percye
Sir John of Agerstoune,
Sir Roger, the hendè Hartley,
Sir William, the bold Herone.
Cu Percy-odată-au fost ucişi
Sir John de Agerston,
Sir Roger, Hartly cel Blajin,
Sir Wyllyam, Cârnul Hearon.
Sir George, the worthy Loumlye,
A knight of great renown,
Sir Ralph, the richè Rabye,
With dints were beaten down.
Sir Jorg şi Loumie cel Destoinic –
Un cavaler vestit –,
Sir Raff, bogatul Rugube,
Cu toţii au murit.
For Witherington my heart was woe
That ever he slain should be:
For when both his legs were hewn in two
Yet he kneel’d and fought on his knee.
A lui Werharryngton pieire
Am plâns-o peste poate;
Picioarele când i-au tăiat,
Lupta proptit în cioate.
There was slayn with the doughty Douglas,
Sir Hugh the Montgomerye,
Sir Davy Lambwell, that worthy was,
His sister’s son was he.
Cu dârzul Douglas a murit sir Hewe,
Montgommery, şi, iarăşi,
Nepotul său de soră, Lwdale,
În lupte-netrecut tovarăş.
Sir Charles a Murray in that place,
That never a foot would flee:
Sir Hew Maxwell, a lord he was,
With the Douglas did he dee.
Sir Charles-a-Murry, care nu ştia
Să dea-ndărăt un pas,
Sir Hugh Maxwell, marele lord,
Cu Douglas au rămas.
So on the morrow they made them biers
Of birch and hazel so gray;
Many widows with weeping tears
Came to fetch their makes away.
A doua-zi, din mesteacăn şi alun,
Făcut-au năsălii;
Cernite văduve şi mame-au ridicat
Pe morţii lor, bărbaţi şi fii.
Teviotdale may carp of care,
Northumberland may make moan,
For two such captains as slain were there
On the March-parts shall never be none.
Va spune Tidivale poveşti,
Northumberland s-o tângui,
Potrivă căpitanilor ucişi
Nicicând pe Border n-or mai fi!
Word is come to Edinboro’,
To Jamie the Scottish King,
Earl Douglas, lieutenant of the Marches,
Lay slain Cheviot within.
Ajunse şi la Edinburgh veste
Lui Jamy, domnitorul scot,
Că logofătul de la Border, Douglas,
Zace, răpus, în Cheviot.
His hands the King did weal and wring,
Said, ‘Alas! and woe is me!
Such another captain Scotland within
I’ faith shall never be!’
Îşi frânse mâinile stăpânul
Şi suspinând, spuse posac:
– „Un căpitan în Scoţia mai vrednic,
Vai, nu se va mai naşte-n veac!”
Word is come to lovely London
To the fourth Harry, our King,
Lord Percy, lieutenant of the Marches,
Lay slain Cheviot within.
Lui Henric regele, în Londra,
I-ajunse trista veste
Că logofătul de la Border, Percy,
În viaţă nu mai este.
‘God have mercy on his soul,’ said King Harry,
‘Good Lord, if thy will it be!
I’ve a hundred captains in England,’ he said,
‘As good as ever was he:
But Percy, an I brook my life,
Thy death well quit shall be.’
– „Să-l odihnească Domnul! spuse Henric
Să-i dăruiască pacea sa!
În Anglia sunt zeci de căpitani
La fel de vajnici cum era;
Dar, Percy, viaţa-mi pun chezaşă,
Eu moartea ţi-o voi răzbuna!”
And as our King made his avow
Like a noble prince of renown,
For Percy he did it well perform
After, on Homble-down;
Drept care, necălcându-şi vorba,
Al nostru rege prea slăvit
Ca să-l răzbune pe lord Percy
La Hombildon s-a războit;
Where six-and-thirty Scottish knights
On a day were beaten down;
Glendale glitter’d on their armour bright
Over castle, tower and town.
Când dintre cavalerii scoţi
Nu mai puţin de treizeci şi şase
Au trebuit pe câmp, doar într-o zi,
Strălucitoarea za să-şi lase.
This was the Hunting of the Cheviot;
That e’er began this spurn!
Old men, that knowen the ground well,
Call it of Otterburn.
Ca „Vânătoarea de pe Cheviot”
Istorisitu-v-am acestea;
Îi spun şi „Lupta de la Otterburn”
Bătrânii ce cunosc povestea.
here was never a time on the Marche-partès
Since the Douglas and Percy met,
But ’tis marvel an the red blood run not
As the reane does in the street.
Aici s-a stins din viaţă dârzul Douglas
Şi-aici şi-a dat Percy suflarea.
De când s-au înfruntat ei doi
Pe vechile fruntarii, iată,
Pâraie purpurii de sânge
Nu au mai curs vreodată.
Jesu Christ! our balès bete,suffering
And to the bliss us bring!
This was the Hunting of the Cheviot:
God send us all good endìng!
Aceasta fost-a vânătoarea
Din munţii Cheviot;
Ne deie Domnul alinare
Şi mulţămire-n tot.
Geoffrey Chaucer traducere de Leon Levițchi

Adauga un comentariu!



Alte articole pe subiecte similare

© 2021 blog.ro-en.ro