nicio este înregistrat ca adjectiv pronominal care trimite la !niciun; acesta se desparte ni-ciun/nici-un și are genitiv-dativul articulat în două moduri diferite – níciunui/niciúnui sau níciunei/niciúnei

* nici o ortografiat astfel poate fi adverb + articol, în structuri de tipul nu e proastă și nu e nici o persoană incultă sau *nici o poate fi conjuncție + numeral: n-am nici o soră, nici mai multe. Aceleași observații sunt valabile pentru noile structuri *nici un (conjuncție+numeral) și *nici un (adverb+articol)

! niciodată (în niciun moment) este adverb și se desparte ni-cio-da-tă/nici-o-da-tă. Dacă apare ortografiat !nici odată (nici cândva) este conjuncție + adverb, în structuri de tipul nu l-am crezut nici odată, nu-l cred nici astăzi

! niciodinioară este sinonim cu niciodată, adverb învechit care se desparte ni-cio-di-ni-oa-ră/nici-o-di-ni-oa-ră. Când se ortografiază !nici odinioáră (o-di-ni-oa-ră) este alcătuit din conjuncție + adverb – nu m-a ascultat nici odinioară, nu mă ascultă nici astăzi.

* nici una/unu este conjuncție+numeral (nici una/unu, nici mai multe). Cu o modificare pe forma de masculin, *nici una/unul, structura este alcătuită din conjuncție+pronume, adică nici una/unul, nici alta/altul