La staţia de pompieri
Vocabular specific
Era grădina ca un labirint Şi, chiar la mijloc, o popicărie Şi se vedea un jucător venind Şi-n palma lui o barcă de hârtie. |
Such were those gardens, like a maze, a maze, And in their very midst a skittle-ground, And I could see a player come apace, And on his palm a paper boat, I found. |
Doar râsete şi forme de argint Mai rămâneau în seara zmeurie. Era grădina ca un labirint Şi, chiar în mijloc, o popicărie. |
Laughs, only laughs, and shapes of silver blaze Were left there in the raspberry skies around, Such were those gardens, like a maze, a maze, And in their very midst a skittle-ground. |
Popicele-au căzut, alcătuind Din clinchete şi râs o melodie, Iar jucătorul, când am vrut să-l prind, Ca la un semn pierise, căci pustie Era grădina ca un labirint. |
The skittles all had fallen in a craze Of laughs commingled with a jingling sound. The player had vanished out of these our days, And empty were those gardens, as I found – Such were those gardens, like a maze, a maze. |
Poezie de Leonid Dimov | Traducere de Dan Duţescu |
* pomicultoare apare ca noutate, alternativa feminină a mai vechiului pomicultor; substantivul are genitiv-dativul pomicultoarei și pluralul pomicultoare
! pomină funcționează exclusiv în locuțiunea adjectivală de pomină
* pompieristic (pom-pi-e-ris-tic) este adjectiv nou, masculin cu pluralul pompieristici și femininul pompieristică-pompieristice (despre stil, vorbire, ton – bombastic)
! ponce vine din franceză, de unde păstrează și pronunția – pons; este adjectiv pentru substantivul piatră/pietre ponce
! poncif este substantiv neutru care are acum două forme de plural – poncifuri/poncife („idee, afirmație banală, loc comun”)
Everyone suddenly burst out singing; And I was filled with such delight As prisoned birds must find in freedom, Winging wildly across the white Orchards and dark-green fields; on – on – and out of sight. |
Ca la un semn, au început să cânte, Iar eu am fost curpins de bucurie Ca un cintez scăpat de după gratii Ce zboară nebunește. Jos – câmpie, Livezi în floare, dealuri și el, sus, mai sus, pierind în zarea albăstrie |
Everyone’s voice was suddenly lifted; And beauty came like the setting sun: My heart was shaken with tears; and horror Drifted away … O, but Everyone Was a bird; and the song was wordless; the singing will never be done. |
Au înălțat ei, toți, un singur cânt, Frumos cum este bolta înstelată Iar sufletul mi s-a umplut de lacrimi Și spaimele-au plecat și lumea toată Era cintezi; și cântul fără vorbe cântatul nu va-ncepe niciodată. |
Siegfried Sassoon | traducere de Veronica Focșăneanu |
I love to see those loving and beloved Whom Nature seems to have spited; unattractive, Unnoticeable people, whose dry track No honey-drop of praise, or understanding, Or bare acknowledgement that they existed, Perhaps yet moistened. Still, they make their world. |
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții Ce par nesocotiți de Firea însăși – Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd, Necunoscând răsfăț sau vorbă bună, Uitați, fără să știe că trăiesc; Și, totuși, dânși au o lume-a lor. |
She with her arm in his – O Fate, be kind, Though late, be kind; let her never cause To live outside her dream, nor unadore This underling in body, mind and type, No part from him what makes her dwarfish form Take grace and fortune, envy’s antitone. |
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă! Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod Și nici pe el cumva să-și deie seama Că trupul ei pitic stârnește plânsul. |
I saw where through the plain a river and road Ran quietly, and asked no more event Than sun and rain and wind, and night and day, Two walking – from what cruel show escaped? Deformity, defect of mind their portion. But I forgot the rest of that free day of mine, And in what flowerful coils, what airy music It led me there and on; those two I see Who, loving, walking slowly, saw not me, But shared with me the strangest happiness. |
Pe câmp, acolo unde merg agale Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi, Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd Doi tineri – din ce teatru crud scăpați? Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă. Din gândul meu pieri orice “atunci” Și-mi năvăli în suflet dulce zvon Plin de miresme; ei nu m-au văzut – Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene, Le-mpărtășeam ciudata bucurie. |
Edmund Blunden | traducere de Veronica Focșăneanu |
© 2024 blog.ro-en.ro