27 mart.
„Lonely Love” de Edmund Blunden
| I love to see those loving and beloved Whom Nature seems to have spited; unattractive, Unnoticeable people, whose dry track No honey-drop of praise, or understanding, Or bare acknowledgement that they existed, Perhaps yet moistened. Still, they make their world. |
Nespus de dragi îmi sunt îndrăgostiții Ce par nesocotiți de Firea însăși – Urâți, oameni de rând cu traiul searbăd, Necunoscând răsfăț sau vorbă bună, Uitați, fără să știe că trăiesc; Și, totuși, dânși au o lume-a lor. |
| She with her arm in his – O Fate, be kind, Though late, be kind; let her never cause To live outside her dream, nor unadore This underling in body, mind and type, No part from him what makes her dwarfish form Take grace and fortune, envy’s antitone. |
La brațul lui, ea ghemuită… Soartă! Deși târziu, aibi milă! Lasă-i vraja Ce și-a țesut în vis, n-o sfătui Să nu-l iubeasă pe-acest prost schilod Și nici pe el cumva să-și deie seama Că trupul ei pitic stârnește plânsul. |
| I saw where through the plain a river and road Ran quietly, and asked no more event Than sun and rain and wind, and night and day, Two walking – from what cruel show escaped? Deformity, defect of mind their portion. But I forgot the rest of that free day of mine, And in what flowerful coils, what airy music It led me there and on; those two I see Who, loving, walking slowly, saw not me, But shared with me the strangest happiness. |
Pe câmp, acolo unde merg agale Un râu și-un drum, cerând doar noapte, zi, Lumină, ploaie, mi-a fost dat să văd Doi tineri – din ce teatru crud scăpați? Diformi, păreau că nu au mintea-ntregă. Din gândul meu pieri orice “atunci” Și-mi năvăli în suflet dulce zvon Plin de miresme; ei nu m-au văzut – Dar cum mergeau, îndrăgostiți, alene, Le-mpărtășeam ciudata bucurie. |
Edmund Blunden | traducere de Veronica Focșăneanu |