Rezultate

07 mart.

DOOM 2: partizan – Pascal

! partizan are acum și valoare substantivală, și valoare adjectivală; este masculin cu pluralul partizani și femininul partizană-partizane. Din aceeași familie lexicală extinsă, apare ca noutate substantivul neutru *partizanat, care are și formă de plural, în anumite contexte – partizanate (atitudini).

* party este un anglicism, substantiv neutru articulat party-ul, având pluralul party-uri

! pasant folosit ca adjectiv are acum articol separat; se utilizează în structura contor pasant („contor care înregistrează consumul de energie electrică defalcat din consumul înregistrat de un contor general”), deci adjectivul are formă pentru singular masculin, și pluralul pasante

! pasărea-cânepii și-a modificat un pic forma (era pasărea-cânepei anterior) și a primit acum genitiv-dativ – păsării-cânepii. Este vorba despre o serie întreagă de specii de păsări care suferă aceeași modificare: !pasărea-liră are acum genitiv-dativul păsării-liră și pluralul păsări-liră, precum și !pasărea-muscă (păsării-muscă la genitiv-dativ și păsări-muscă la plural), !pasărea-omătului (cu genitiv-dativul păsării-omătului) și !pasărea-paradisului (păsării-paradisului la genitiv-dativ).

* Pascal apare ca noutate, substantiv propriu

17 dec.

„The Land of Cokaygne”

Far in the sea to the west of Spain
There is a land that we call Cokaygne;
Under God’s heaven no other land
Such wealth and goodness has in hand
Though paradise be merry and bright,
Cokaygne is yet a fairer sight.
For what is there in paradise
But grass and flowers and green rice?
În larg, la asfinţit de Spaygne,
E un ţinut numit Cokaygne.
Nu vei afla în lumea toată
Ţară mai mândră şi mai bogată.
E vesel raiul, luminos,
Dar în Cokaygne e mai frumos:
Afar’ de flori şi-un verde plai,
Ce alta se găseşte-n rai?


Continuare »

10 dec.

„Păstor de fulgi” de Ana Blandiana

Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,
Să am în grijă turme mari de-omăt
Pe care să le port prin ceruri lungi
Şi să le-aduc mai albe îndărăt.
I wish I were a herder of snowflakes
I’d like to have large snow flocks in my care
Which I shall have to drive across long skies
And bring them whiter, purer, back from there.
În nopţi clinchetitoare să stau şi să contemplu
Singurătatea lumii şi plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viaţa-mi trece şi turmele îmi dorm.
And pause and contemplate on tinkling nights
The moon’s seduction, her enormous weep
Echoed by clouds as by a temple’s walls,
While my life passes and my white flocks sleep.
S-aştept să vină vara să-mi răpună
Mieii sortiţi spre setea dulcii hume
Şi-n transhumanţa sfântă să curgem împreună
Mulţi, fără de prihană, dar anume.
And wait till summer then will sacrifice
My lambkins destined to the sweet clay’s claim,
While in the holy transhumance we merge
Silent and guileless yet towards and aim.
Ana Blandiana traducere de Dan Duţescu

27 ian.

a potopi

Verbul a potopi vine din slavă şi are legătură cu substantivul potop, însemnând, prin urmare, „a acoperi cu apă” – a inunda, a îneca.

Sensul figurat al termenului stabileşte sinonimie cu a copleşi, a invada, a năpădi, iar prin extindere de sens, se poate folosi având semnificaţia de a distruge, a nimici, a prăpădi, a pustii.

Continuare »

18 dec.

„London Snow” de Robert Bridges

When men were all asleep the snow came flying,
In large white flakes falling on the city brown,
Stealthily and perpetually settling and loosely lying,
Hushing the latest traffic of the drowsy town;
Deadening, muffling, stifling its murmurs failing;
Lazily and incessantly floating down and down:
Silently sifting and veiling road, roof and railing;
Hiding difference, making unevenness even,
Into angles and crevices softly drifting and sailing.
All night it fell, and when full inches seven
It lay in the depth of its uncompacted lightness,
The clouds blew off from a high and frosty heaven;
And all woke earlier for the unaccustomed brightness
Of the winter dawning, the strange unheavenly glare:
The eye marvelled—marvelled at the dazzling whiteness;
The ear hearkened to the stillness of the solemn air;
No sound of wheel rumbling nor of foot falling,
And the busy morning cries came thin and spare.
Then boys I heard, as they went to school, calling,
Când duşi dormeam noi toţi, sosi ninsoarea-n zbor:
Cădeau fulgi mari peste cetatea cafenie
Ce se-adunau în strat pufos, tiptil, stăruitor,
Stingând în toropita urbe forfota târzie;
Blând sugrumând şi învelind orice murmure;
Tot pogorând mereu mai jos, cu lenevie;
Cernând căsuţe, străzi, zaplaz, sub văluri pure;
Gropi şi unghere netezea plutirea-i calmă,
Egalizând şi rotunjind orice conture.
O noapte-ntreagă ninse, şi câng gros de-o palmă
Ajunse afânatul troian al zăpezii uşoare,
În cerul geros s-a spart a norilor valmă;
Şi toţi s-au trezit mai curând în bizare lucoare
A zorilor iernii, ciudaţi, necereşti, scânteind,
Iar ochiul uimit fu, uimit de albeaţa atotbiruitoare;
Urechile numai tăcerea văzduhului prind;
Nici umblet de om n-auzeai, nici icnind harabale,
Chemările zorilor zornici firave şi rare fiind;
Apoi auzii hărmălaie de prunci tropotind înspre şcoale;


Continuare »

19 dec.

„Journey of the Magi” de T.S. Eliot

‘A cold coming we had of it,
Just the worst time of the year
For the journey, and such a long journey:
The ways deep and the weather sharp,
The very dead of winter.
And the camels galled, sore-footed, refractory,
Lying down in the melting snow.
Ne-a întâmpinat cu frig mare
Tocmai cea mai rea vreme a anului
Pentru un drum aşa de lung:
Căile desfundate şi aerul tăios,
Chiar miezul mort al iernii.
Şi cămilele rănite, betege de picioare, răzvrătite,
Culcându-se în omătul care se topea.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro