19 dec.
„Journey of the Magi” de T.S. Eliot
| ‘A cold coming we had of it, Just the worst time of the year For the journey, and such a long journey: The ways deep and the weather sharp, The very dead of winter. And the camels galled, sore-footed, refractory, Lying down in the melting snow. |
Ne-a întâmpinat cu frig mare Tocmai cea mai rea vreme a anului Pentru un drum aşa de lung: Căile desfundate şi aerul tăios, Chiar miezul mort al iernii. Şi cămilele rănite, betege de picioare, răzvrătite, Culcându-se în omătul care se topea. |
| There were times we regretted The summer palaces on slopes, the terraces, And the silken girls bringing sherbet. Then the camel men cursing and grumbling And running away, and wanting their liquor and women, And the night-fires going out, and the lack of shelters, And the cities hostile and the towns unfriendly And the villages dirty and charging high prices: A hard time we had of it. At the end we preferred to travel all night, Sleeping in snatches, With the voices singing in our ears, saying That this was all folly. |
Au fost vremuri când am plâns Palatele de vară pe povârnişuri, terasele Și fetele în mătăsuri aducând şerbet. Apoi călăuzele cămilelor înjurând şi bombănind, Luând-o la fugă şi cerând rachiul, şi muierile lor, Şi focurile de noapte stinse, şi lipsa de adăposturi, Şi cetăţile duşmănoase, şi târgurile neprietene, Şi satele murdare, socotind preţuri mari: Ce zile grele am avut! La sfârşit ne-a părut mai bine să călătorim toată noaptea Aţipind pe apucate, Cu glasuri cântându-ne în ureche, spunând Că aceasta era doar o nebunie. |
| Then at dawn we came down to a temperate valley, Wet, below the snow line, smelling of vegetation; With a running stream and a water-mill beating the darkness, And three trees on the low sky, And an old white horse galloped away in the meadow. Then we came to a tavern with vine-leaves over the lintel, Six hands at an open door dicing for pieces of silver, And feet kicking the empty wine-skins, But there was no information, and so we continued And arrived at evening, not a moment too soon Finding the place; it was (you may say) satisfactory |
Apoi, în zori, am coborât într-o vale mai caldă, Umedă, mai jos de hotarul zăpezii, mirosind a iarbă; Cu un pârâu repede şi o moară de apă lovind întunericul Și trei copaci pe zare, Și un cal bătrân, bălan, galopând pe pajişte. Apoi am sosit la un han cu frunze de viţă pe tâmpla porţii, Șase mâini la o uşă deschisă aruncau zarul pentru arginți, Și picioare băteau burdufele goale de vin, Dar acolo n-am putut afla nimic, şi aşa am mers mai departe, Şi am ajuns în amurg, nicio clipă prea devreme, Găsind locul; era (ai putea spune) mulţumitor. |
| All this was a long time ago, I remember, And I would do it again, but set down This set down This: were we led all that way for Birth or Death? There was a Birth, certainly, We had evidence and no doubt. I had seen birth and death, But had thought they were different; this Birth was Hard and bitter agony for us, like Death, our death, We returned to our places, these Kingdoms, But no longer at ease here, in the old dispensation, With an alien people clutching their gods. I should be glad of another death. |
Toate s-au petrecut demult, mi-aduc aminte, Şi aş porni din nou, dar, ia seama, Acest lucru, ia seama bine; Am făcut noi tot drumul acela pentru Naştere sau Moarte? S-a întâmplat o Naştere, desigur, Am avut mărturie şi nu e îndoială. Am văzut naştere și moarte, Dar socotim că erau deosebite; această naştere a fost Grea şi amară agonie pentru noi, ca Moartea, moartea noastră. Ne-am întors în ţările noastre, aceste împărăţii, Dar de-acum fără linişte aici, în vechea rânduială, Cu un popor străin, îndrăgindu-şi zeii. Aş fi bucuros de altă moarte. |
| T.S. Eliot | traducere de I. Pillat |