Rezultate

10 dec.

„Păstor de fulgi” de Ana Blandiana

Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,
Să am în grijă turme mari de-omăt
Pe care să le port prin ceruri lungi
Şi să le-aduc mai albe îndărăt.
I wish I were a herder of snowflakes
I’d like to have large snow flocks in my care
Which I shall have to drive across long skies
And bring them whiter, purer, back from there.
În nopţi clinchetitoare să stau şi să contemplu
Singurătatea lumii şi plânsul ei enorm
Reverberat în nouri ca-n murii unui templu
Pe când viaţa-mi trece şi turmele îmi dorm.
And pause and contemplate on tinkling nights
The moon’s seduction, her enormous weep
Echoed by clouds as by a temple’s walls,
While my life passes and my white flocks sleep.
S-aştept să vină vara să-mi răpună
Mieii sortiţi spre setea dulcii hume
Şi-n transhumanţa sfântă să curgem împreună
Mulţi, fără de prihană, dar anume.
And wait till summer then will sacrifice
My lambkins destined to the sweet clay’s claim,
While in the holy transhumance we merge
Silent and guileless yet towards and aim.
Ana Blandiana traducere de Dan Duţescu

26 nov.

a înierna

Verbul a înierna este format prin derivare, de la cuvântul de bază a ierna (un verb mult mai des folosit și mai cunoscut), cu prefixul în-. Are două semnificații, dintre care prima se apropie mai mult de sensul termenului de origine – „a-și petrece iarna undeva”, iar cea de-a doua se referă la „a începe frigul iernii”.

Cuvântul pare a fi menționat doar în Micul dicționar academic, a cărui ediție a II-a a apărut în 2010. DOOM2 nici măcar nu-l menționează, dar, cu toată pasiunea mea pentru DOOM2, trebuie să mă opresc azi asupra lui. Pentru că prea a venit frumos…

Continuare »

25 apr.

„The Changeling” de Charlotte Mew

Toll no bell for me, dear Father dear Mother,
Waste no sighs;
There are my sisters, there is my little brother
Who plays in the place called Paradise,
Your children all, your children for ever;
But I, so wild,
Your disgrace, with the queer brown face, was never,
Never, I know, but half your child!
Nu bateți clopotul pentru mine, nu irosiți niciun suspin,
Dragă Tată, dragă Mamă;
Iată-le pe surioarele mele, iată-l pe frățiorul meu mezin
Jucându-se într-o poiană ce Rai se cheamă,
Copiii voștri, toți, copiii voștri pe vecie;
Dar eu, cu porniri nenfrânate,
Ocara voastră, cu fața ciudată, tuciurie,
Niciodată, știu, niciodată n-am fost copilul vostru decât pe jumătate!


Continuare »

19 mart.

a se solidifica

Verbul a se solidifica este un neologism (venit din franceză – solidifier și italiană – solidificare) și înseamnă „a trece sau a face să treacă un corp din stare lichidă în stare solidă (sau, mai rar, din stare gazoasă), prin răcire sub o temperatură dată”.

Prin extindere de sens, este sinonim cu a îngheța, dar forma reflexivă se utilizează ca echivalent al lui a se slei (cu referire la grăsimi), a se întări, a se învârtoșa, a se coagula, a se închega, a se prinde, a se strânge – unele dintre ele fiind doar regionalisme.

Continuare »

18 dec.

„London Snow” de Robert Bridges

When men were all asleep the snow came flying,
In large white flakes falling on the city brown,
Stealthily and perpetually settling and loosely lying,
Hushing the latest traffic of the drowsy town;
Deadening, muffling, stifling its murmurs failing;
Lazily and incessantly floating down and down:
Silently sifting and veiling road, roof and railing;
Hiding difference, making unevenness even,
Into angles and crevices softly drifting and sailing.
All night it fell, and when full inches seven
It lay in the depth of its uncompacted lightness,
The clouds blew off from a high and frosty heaven;
And all woke earlier for the unaccustomed brightness
Of the winter dawning, the strange unheavenly glare:
The eye marvelled—marvelled at the dazzling whiteness;
The ear hearkened to the stillness of the solemn air;
No sound of wheel rumbling nor of foot falling,
And the busy morning cries came thin and spare.
Then boys I heard, as they went to school, calling,
Când duşi dormeam noi toţi, sosi ninsoarea-n zbor:
Cădeau fulgi mari peste cetatea cafenie
Ce se-adunau în strat pufos, tiptil, stăruitor,
Stingând în toropita urbe forfota târzie;
Blând sugrumând şi învelind orice murmure;
Tot pogorând mereu mai jos, cu lenevie;
Cernând căsuţe, străzi, zaplaz, sub văluri pure;
Gropi şi unghere netezea plutirea-i calmă,
Egalizând şi rotunjind orice conture.
O noapte-ntreagă ninse, şi câng gros de-o palmă
Ajunse afânatul troian al zăpezii uşoare,
În cerul geros s-a spart a norilor valmă;
Şi toţi s-au trezit mai curând în bizare lucoare
A zorilor iernii, ciudaţi, necereşti, scânteind,
Iar ochiul uimit fu, uimit de albeaţa atotbiruitoare;
Urechile numai tăcerea văzduhului prind;
Nici umblet de om n-auzeai, nici icnind harabale,
Chemările zorilor zornici firave şi rare fiind;
Apoi auzii hărmălaie de prunci tropotind înspre şcoale;


Continuare »

11 ian.

„Winter” de James Thomson

Mean while, the Leaves,
That, late, the Forest clad with lively Green,
Nipt by the drizzly Night, and Sallow-hu‘d,
Fall, wavering, thro‘ the Air; or shower amain,
Urg‘d by the Breeze, that sobs amid the Boughs.
Then list‘ning Hares foesake the rusling Woods,
And, starting at the frequent Noise, escape
To the rough Stubble, and the rushy Fen.
Then Woodcocks, o‘er the fluctuating Main,
That glimmers to the Glimpses of the Moon,
Stretch their long Voyage to the woodland Glade:
Where, wheeling with uncertain Flight, they mock
The nimble Fowler‘s Aim. – Now Nature droops;
Languish the living Herbs, with pale Decay:
And all the various Family of Flowers
Their sunny Robes resign. The falling Fruits,
Thro‘ the still Night, forsake the Parent-Bough,
That, in the first, grey, Glences of the Dawn,
Looks wild, and wonders at the wintry Waste.
Iar frunzele-ntre timp,
Ce-n verde viu pădurea le-mbrăcase,
De-ai nopţii stropi pişcate, şi livide,
Cad rar şi-ncet, sau ca o ploaie iute,
Când vântul, suspinând prin crengi, le smulge.
Apoi fricoşii iepuri lasă crângul
Şi, tresărind la zgomote, aleargă
Spre mirişti aspre sau spre bălţi cu trestii;
Sitari, peste întinderi mişcătoare,
Ce scânteiază la lumina lunii,
Mai vin o dată spre poieni de codri,
Şi, dând ocol, îşi râd de pădurarul
Cu arcu-ntins. Natura-ngenunchează,
Şi ierburile lâncezesc, bolnave,
Şi-a florilor familii felurite
Îşi pierd vestmântul însorit. Iar noaptea,
Cad poame şi se rup de creanga mamă,
Ce-n zori, la primul licăr sur, arată
Pustie, şi se miră de ruină-i.


Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro