„Snake” de D.H. Lawrence
A snake came to my water-trough On a hot, hot day, and I in pyjamas for the heat, To drink there. |
La jghebul meu un șarpe poposi Pe-un soare crâncen când, în pijama, Voisem să-mi astămpăr setea. |
A snake came to my water-trough On a hot, hot day, and I in pyjamas for the heat, To drink there. |
La jghebul meu un șarpe poposi Pe-un soare crâncen când, în pijama, Voisem să-mi astămpăr setea. |
Come, no more of grief and dying! Sing the time too swiftly flying. Just an hour Youth’s in flower, Give me roses to remember In the shadow of December. |
Nu te mai văita și nu mai geme, Proslăvește-n cânt grăbita vreme! Anii tineri ce-au rămas Vor mai înflori un ceas. Dați-mi roze care să reînvie În a iernii negură pustie. |
I O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being, Thou, from whose unseen presence the leaves dead Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing, |
I O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte, De care fug – cum fug de-un vrăjitor Nălucile – noroadele mărunte, |
Yellow, and black, and pale, and hectic red, Pestilence-stricken multitudes: O thou, Who chariotest to their dark wintry bed |
Gălbui sau negre, ale frunzelor – Tu, care duci în goana ta sireapă Seminţele spre paturile lor, |
The winged seeds, where they lie cold and low, Each like a corpse within its grave, until Thine azure sister of the Spring shall blow |
Unde vor zace ca un hoit în groapă Până ce Primăvara – sora ta – De trâmbiţă să sune va să-nceapă |
Her clarion o’er the dreaming earth, and fill (Driving sweet buds like flocks to feed in air) With living hues and odours plain and hill: |
Deasupra gliei, şi va adăpa Cu aer cârdul florilor, umplând Cu-arome şi culori orice vâlcea – |
Wild Spirit, which art moving everywhere; Destroyer and preserver; hear, oh hear! |
O, duh ce, pretutindenea trecând, Distrugi şi aperi, te aud suflând! |
Titan! to whose immortal eyes The sufferings of mortality, Seen in their sad reality, Were not as things that gods despise; What was thy pity’s recompense? A silent suffering, and intense; The rock, the vulture, and the chain, All that the proud can feel of pain, The agony they do not show, The suffocating sense of woe, Which speaks but in its loneliness, And then is jealous lest the sky Should have a listener, nor will sigh Until its voice is echoless. |
Titan! Al omenirii chin, Mereu dispreţuit de zei, În ochii-ţi, veşnice scântei, S-a oglindit întreg, hain. Ţi-a fost răsplată suferinţa Care ţi-a măcinat fiinţa, Şi lanţul, vulturul, o stâncă, Tortura crâncenă şi-adâncă Pe care-o inimă vitează, Doar solitudinii-o trădează, În mândra ei însingurare, – Dar şi atunci cu-o şoaptă mută Ca cel de sus să nu-i audă Suspinul stins în murmurare. |
I bring fresh showers for the thirsting flowers, From the seas and the streams; I bear light shade for the leaves when laid In their noonday dreams. From my wings are shaken the dews that waken The sweet buds every one, When rocked to rest on their mother’s breast, As she dances about the sun. I wield the flail of the lashing hail, And whiten the green plains under, And then again I dissolve it in rain, And laugh as I pass in thunder. |
Eu aduc stropi reci de ploaie de pe mări şi din pâraie Florile ce-nsetoşează; Eu adun umbrarul des pentru frunzele ce-şi ţes Vis de ploaie la amiază. De pe vălul meu ceresc spulber roua să trezesc, Rând pe rând, boboci de floare Când, la sânu-i, maica lor stă să-i legene uşor În rotirea ei sub soare. Cu-mblăciul meu vânjos eu zvârl grindina în jos Şi-nălbesc câmpia verde Şi când aspra ei bătaie se preschimbă iar în ploaie, Râsu-n tunet mi se pierde. |
Verbul a fulgera vine din latina populară (fulgerare) şi are mai multe sensuri. Primul dintre acestea se referă la „a se produce fulgere în atmosferă”, sinonim cu a scăpăra. De la acest fenomen meteorologic derivă şi sensul figurat al termenului, avându-se în vedere rapiditatea cu care fulgerul apare şi dispare – „a se ivi şi a trece repede”, sinonim cu a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci (ca un fulger).
Tot legat de rapiditate, dar de data aceasta fără element luminos, verbul mai poate face referire la „a izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă şi puternică”, ori la intensitatea unei căutături – „a arunca asupra cuiva o privire iute şi tăioasă”, sinonim cu a săgeta, a străpunge (cu privirea), a ţintui. În plus, termenul se foloseşte în structuri de tipul „a-i fulgera un gând / o idee prin minte” (a apărea pe neaşteptate, a se ivi de nicăieri).
Continuare »
© 2024 blog.ro-en.ro