08 nov.
„Ode to the West Wind” de Percy Bysshe Shelley
| I O wild West Wind, thou breath of Autumn’s being, Thou, from whose unseen presence the leaves dead Are driven, like ghosts from an enchanter fleeing, |
I O, vânt de-apus, suflare-a Toamnei crunte, De care fug – cum fug de-un vrăjitor Nălucile – noroadele mărunte, |
| Yellow, and black, and pale, and hectic red, Pestilence-stricken multitudes: O thou, Who chariotest to their dark wintry bed |
Gălbui sau negre, ale frunzelor – Tu, care duci în goana ta sireapă Seminţele spre paturile lor, |
| The winged seeds, where they lie cold and low, Each like a corpse within its grave, until Thine azure sister of the Spring shall blow |
Unde vor zace ca un hoit în groapă Până ce Primăvara – sora ta – De trâmbiţă să sune va să-nceapă |
| Her clarion o’er the dreaming earth, and fill (Driving sweet buds like flocks to feed in air) With living hues and odours plain and hill: |
Deasupra gliei, şi va adăpa Cu aer cârdul florilor, umplând Cu-arome şi culori orice vâlcea – |
| Wild Spirit, which art moving everywhere; Destroyer and preserver; hear, oh hear! |
O, duh ce, pretutindenea trecând, Distrugi şi aperi, te aud suflând! |
| II Thou on whose stream, mid the steep sky’s commotion, Loose clouds like earth’s decaying leaves are shed, Shook from the tangled boughs of Heaven and Ocean, |
II Tu, ce-n şuvoiul tău duci norii – foi Căzute din frunzişul mării-afundate Şi-al cerului (heruvi ai caldei ploi |
| Angels of rain and lightning: there are spread On the blue surface of thine aëry surge, Like the bright hair uplifted from the head |
Şi-ai fulgerului), pe-ale tale unde Şuviţele furtunilor răsar Ca părul lung al unei Furii crunte |
| Of some fierce Maenad, even from the dim verge Of the horizon to the zenith’s height, The locks of the approaching storm. Thou dirge |
La-ntunecatul zorilor hotar; Tu eşti prohodul anului ce moare, Iar noaptea asta-i domul funerar |
| Of the dying year, to which this closing night Will be the dome of a vast sepulchre, Vaulted with all thy congregated might |
Al unui uriaş mormânt, pe care Îl vei bolti tot tu, năprasnic vânt, Cu-a negurilor tale deasă zare, |
| Of vapours, from whose solid atmosphere Black rain, and fire, and hail will burst: oh hear! |
Din care vor ţâşni apoi curând Ploi negre, grindini, flăcări – spre pământ! |
| III Thou who didst waken from his summer dreams The blue Mediterranean, where he lay, Lull’d by the coil of his crystalline streams, |
III Tu, ce-ai trezit din vis Mediterana, Vrăjită de curenţii-i cristalini Lângă-un ostrov ce-i alina bulboana |
| Beside a pumice isle in Baiae’s bay, And saw in sleep old palaces and towers Quivering within the wave’s intenser day, |
Şi care-n ale undelor lumini Vedea în somn vechi turnuri şi palate, Pierdute printre azurii grădini |
| All overgrown with azure moss and flowers So sweet, the sense faints picturing them! Thou For whose path the Atlantic’s level powers |
Cu flori nenchipuit de-nmiresmate; Tu, ce sileşti Atlanticul să-ţi taie Un drum prin valul lui, să poţi răzbate, |
| Cleave themselves into chasms, while far below The sea-blooms and the oozy woods which wear The sapless foliage of the ocean, know |
În vreme ce-n adânca lui copaie Pădurile-i de mâl te-aud urlând Şi, tremurând de spaimă, se despoaie |
| Thy voice, and suddenly grow gray with fear, And tremble and despoil themselves: oh hear! |
De stearpa lor podoabă, până când Rămân pustii şi sure, aprig vânt! |
| IV If I were a dead leaf thou mightest bear; If I were a swift cloud to fly with thee; A wave to pant beneath thy power, and share |
IV De-aşi fi o frunză moartă – să mă-nşfaci; De-aş fi un nor – purtat în slăvi senine; Un val de-aş fi, mânat ca de-un gârbaci |
| The impulse of thy strength, only less free Than thou, O uncontrollable! If even I were as in my boyhood, and could be |
De forţa ta, dar tare ca şi tine, Deşi lipsit de marea-ţi libertate; De-aş fi măcar copil – să-ţi mai pot ţine |
| The comrade of thy wanderings over Heaven, As then, when to outstrip thy skiey speed Scarce seem’d a vision; I would ne’er have striven |
Tovărăşie-n zboruri avântate, Ca-n vremea când mi se părea firesc Să te întrec în zbor, atuncea poate |
| As thus with thee in prayer in my sore need. Oh, lift me as a wave, a leaf, a cloud! I fall upon the thorns of life! I bleed! |
N-aş mai veni la tine să cerşesc! Ridică-mă ca pe un val, un nor, O frunză. Spinii vieţii mă rănesc! |
| A heavy weight of hours has chain’d and bow’d One too like thee: tameless, and swift, and proud. |
Povara anilor a frânt din zbor Un frate-al tău: semeţ, cutezător. |
| V Make me thy lyre, even as the forest is: What if my leaves are falling like its own! The tumult of thy mighty harmonies |
V Fă, vântule, din mine-o liră-a ta, Cum e şi codrul: frunze-mi cad şi mie. Grozavului tău vuiet îi vom da |
| Will take from both a deep, autumnal tone, Sweet though in sadness. Be thou, Spirit fierce, My spirit! Be thou me, impetuous one! |
Şi eu şi el o tristă armonie, Dar dulce. Fii al meu, o, duh advers! Du-mi gândurile moarte-n lumea vie, |
| Drive my dead thoughts over the universe Like wither’d leaves to quicken a new birth! And, by the incantation of this verse, |
Ca frunzele să zboare-n univers Spre a grăbi-un rod nou! Şi-mi risipeşte În lume – prin magia ăstui vers – |
| Scatter, as from an unextinguish’d hearth Ashes and sparks, my words among mankind! Be through my lips to unawaken’d earth |
Cuvintele, ca focul ce ţâşneşte Dintr-o nestinsă vatră. Gliei moarte Să-i fii, prin mine, goarna ce-o trezeşte! |
| The trumpet of a prophecy! O Wind, If Winter comes, can Spring be far behind? |
Profetic vânt! De iarnă de-avem parte, Mai poate Primăvara fi departe? |
| Percy Bysshe Shelley | traducere de Petre Solomon |