Un turist străin intră să servească masa într-un restaurant din România. Aşa cum se întâmplă pe la noi, chelnerul umflă bine nota de plată.
– Ei, ce face tipul, a început să protesteze? se interesează şeful de sală.
– Nu încă – spune chelnerul – acum îşi caută cuvintele în dicţionar.

Verbul a eșapa – mai întâi de toate – există! În fine, DOOM2 nu-l mai recunoaște, dar în vechiul Dicționar Ortografic era menționat, iar câteva dicționare de după 2000 îl amintesc încă.

Vine din limba franceză – échapper, având, direct de acolo, două sensuri învechite: a scăpa și a se salva. Altfel, termenul se folosește – rar, e adevărat – despre gazele arse dintr-un motor cu ardere internă, fiind sinonim cu a ieși, în acest caz.

Continuare »

Verbul a (se) înnegura este un derivat, având drept cuvânt de bază substantivul negură, căruia i se adaugă prefixul în-. Este tranzitiv și reflexiv, însemnând „a (se) acoperi cu negură, cu ceață”. Sensul figurat se referă la oameni sau la chipul lor – „a căpăta o expresie tristă”, de asemenea și la privirea ori la mintea lor – „a pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”.

Sinonimele cele mai folosite și pe care le menționează cele mai multe dintre dicționare sunt a (se) împăienjeni, a (se) încețoșa, a (se) înnora, a (se) întrista, a (se) întuneca, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) tulbura. Tot astfel, dintre antonime, trebuie amintite a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioșa, a se lumina.

Continuare »

Verbul a edita a ajuns la noi din limba franceză și are două sensuri de bază. Se referă, mai întâi de toate, la „a efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații” (atunci când subiectul este o editură sau o persoană). De asemenea, termenul poate avea ca subiect un om de știință sau un colectiv științific, situație în care este echivalent cu „a stabili, pe baza unei cercetări amănunțite un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere, a unor documente”.

Astfel, sinonimele cele mai des utilizate par să fie a publica și a tipări (dar și a imprima, a scoate, chiar a scrie), avându-se în vedere și punerea în vânzare a lucrării, fie că este vorba despre o carte, o revistă, o broșură, un articol, o emisiune poștală, un disc, gravuri, muzică etc. De asemenea, una dintre condițiile esențiale ale activității editoriale pare a fi competența, fără de care calitatea publicației poate lăsa de dorit. Un sens mai nou al termenului se utilizează în informatică – „a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator”.

Continuare »

Ca parte a unui proiect care urmăreşte revizuirea fiecărui cuvânt din Oxford English Dictionary şi pentru a comemora o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial, redactorii de la Oxford English Dictionary au selectat cele mai reprezentative 100 de cuvinte folosite pentru prima dată în timpul marelui război, popularizate pe durata acestuia sau create ca urmare a evenimentului. În mod surprinzător, expresia „First World War” („Primul Război Mondial”) a fost consemnată într-o notă de jurnal din 10 septembrie 1918, aşadar cu două luni înainte de terminarea conflictului. Intuitiv, ne-am putea aştepta ca termenul să fi fost conceput după declanşarea celui de-al doilea război mondial, când distincţia între cele două conflagraţii ar fi devenit necesară. Denumirea a fost aleasă cel mai probabil cu gândul la posteritate; expresia nu atestă numai anvergura fără precedent a conflictului (Primul Război Mondial), ci, de asemenea, i-a prezis şi durabilitatea importanţei sale istorice.

O serie de termeni care acum sunt asociaţi în mod special cu al doilea război mondial sunt revelati ca având originile într-o perioadă anterioară Primului Război Mondial, cum ar fi „demob” (a demobiliza, ca exprimare familiară), în 1918, „foxhole” (tranşee de puşcaş), în 1915, şi „strategic bombing” (bombardament strategic), în 1918.

Continuare »

Verbul cel mai potrivit zilelor acestora pare să fie a (se) înveseli. Cel puţin dacă vorbim despre pulsul nestăvilit al naturii, care începe să fiarbă şi să bolborosească în sinele său clocotitor. Semnificaţia de bază a termenului se referă la „a deveni sau a face să fie vesel, voios, binedispus”, stabilind sinonimie cu a (se) (bine)dispune, a (se) distra, a (se) îmbucura, a (se) învoioşa, a (se) veseli. Foarte multe dintre antonime se circumscriu mai curând acestei sfere a sensurilor – a (se) indispune, a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) mohorî, a (se) posomorî, a (se) scârbi. Însă verbul funcţionează, de asemenea, şi în dimensiunea figurată, însemnând „a face să fie mai puţin mohorât, întunecat, monoton”, devenind, astfel, sinonim cu a (se) însenina, a (se) deschide, a (se) lumina.

Continuare »