blog.ro-en.ro » Rezultatele căutării

Rezultate

20 mart.

a petrece

Verbul a petrece vine, se pare, din latinescul *petraicere și are grozav de multe sensuri. De la – pur și simplu – „a-și duce viața”, până la – deloc simplul – „a conduce la groapă”, cuvântul ăsta pare a acoperi cele mai multe dintre momentele esențiale ale existenței umane. Cu o elasticitate semantică impresionantă, guvernează orice aspect al petrecerii noastre pe această planetă.

Dintre toate aceste accepții însă, m-am oprit la cea mai plăcută: „a-și duce viața sau a-și ocupa timpul în chip plăcut (înveselindu-se, distrându-se, chefuind etc.); a consuma timpul în distracții, a se deda plăcerilor lumești”. Este sinonim cu a (se) amuza, a chefui, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a se înveseli, a râde, a se veseli.

Continuare »

Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!

02 ian.

a trece

Verbul a trece mi-a dat mare bătaie de cap, pentru că are extrem de multe sensuri, prea multe pentru un singur articol. Am fost, prin urmare, nevoită să mă opresc la sensul care m-a determinat să încep cercetările – cel legat de timp. Pentru că (nu-i așa?), la trecerea dintre ani, acestea sunt gândurile asupra cărora ne oprim, înainte de orice.

Când este folosit cu această accepție, verbul are valoare intranzitivă și se folosește, despre unități de timp, cu sensul de a se scurge, a se desfășura (apropiindu-se de sfârșit). Există expresii precum mai trece ce mai trece (după o bucată de vreme, după un timp nu prea lung) sau nu e timpul trecut (nu e prea târziu, mai e timp).

Termenul se poate referi și la suferințe, necazuri, boli etc. urmărind, prin semnificație, raportul acestora cu timpul – „a înceta să mai existe, să se mai facă simțit, să mai acționeze”, fiind echivalent cu a se estompa, a dispărea, a pieri (după o bucată de vreme). Este interesant felul în care vindecarea este asociată, în mod natural, cu trecerea timpului…

Continuare »

Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!

04 iul.

a renova

Verbul a renova vine din franțuzescul rénover și nu are niciun fel de complicații în ceea ce privește semnificațiile. De fapt, semnificația. Pentru că este vorba doar despre „a face să devină iarăși nou”, referindu-se la o casă ori o piesă de mobilier, la o clădire sau la un sistem tehnic.

Sinonimele sunt surprinzător de numeroase – a înnoi, a moderniza, a preface, a reînnoi, a repara. Iar una dintre definițiile care mi-au plăcut în mod deosebit din dicționarele mai vechi spune „a reînnoi spre a îndrepta”, deci nu doar a repara, ci a face mai bun.

Continuare »

Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!

11 ian.

a întineri

Verbul a întineri este un verb intranzitiv care se referă la „a redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate”. Termenul poate avea și valoare tranzitivă (ceva întinerește pe cineva) – însemnând „a da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire; a insufla o vitalitate tinerească”, dar și reflexivă – „a se declara mai tânăr decât este în realitate”.

Citind cu atenție explicațiile, observ că nicăieri nu se vorbește, cu adevărat, despre reversul procesului de îmbătrânire, ci mai curând despre o stare aparentă, ce poate fi – prin urmare – simulată. Ne poate întineri un articol vestimentar, care ne vine bine, ori o modificare (nu neapărat profundă) a înfățișării noastre obișnuite. Ne poate întineri încântarea de a vedea pe cineva, putința de a ne bucura cu adevărat de ceea ce ne oferă viața, și dragostea, pasiunea adevărată din noi – da, cred că asta ne întinerește de fiecare dată, fără greș.

Continuare »

Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!

09 nov.

a binevoi

Verbul a binevoi este un termen obținut prin compunere, din cuvintele bine și a voi, și înseamnă „a avea o dispoziție, o atitudine favorabilă față de o cerere, de o plângere; a voi, depășind anumite ambiții sau convenții; a avea bunăvoința, a avea bunătatea să…, a crede, a găsi de cuviință”. Termenul implică o nuanță de politețe, de mărinimie, de generozitate.

În ciuda acestor conotații pe care le are cuvântul, sinonimele sale se folosesc în registrul familiar și peiorativ – a binevrea, a cabulipsi, a catadicsi, a se învrednici, făcând parte, cele mai multe dintre ele, din fondul vechi al limbii. Intrate într-un con de umbră și rar utilizate astăzi, vorbele acestea își păstrează o savoare aparte, ce ignoră trecerea timpului și legile perimării.

Continuare »

Publicat de Iulia Muşat in Limba română, Vorbe despre verbe
Comenteaza! Recomanda!