Noua ediţie a Oxford Junior Dictionary a eliminat 50 de termeni legaţi de natură şi viaţa la ţară şi i-a înlocuit cu termeni asociaţi cu calculatoarele şi mediul online, spre consternarea unor scriitori faimoşi care au trimis o scrisoare de protest.

În noul dicţionar nu veţi mai găsi numele a 30 de specii de plante şi animale, printre care „acorn” („ghindă”), „buttercup” („piciorul cocoşului”), „conker” („castană”), „almond” („migdală”), „blackberries” („mure”) şi „minnows” („peşti mărunţi”), ci „attachment”, „blog”, „chatroom”, „analogue”, „broadband” şi „cut-and-paste”.

Continuare »

Verbul a cunoaşte are, într-un sens extrem de larg, următoarele semnificaţii: „a lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul”. Într-un sens mai puţin riguros (dar, probabil, mai adecvat limitelor cunoaşterii umane), verbul înseamnă „a avea sau a dobândi cunoştinţe pe baza studiului, a experienţei; a fi luat la cunoştinţă de ceva”.

Cât despre obiectivitate şi adevăr… cel puţin atunci când e vorba despre cunoaşterea oamenilor („a şti, a afla cine este cineva”), mi se pare că, de fapt, participarea afectivă, emoţia, căldura sentimentelor, doar ele ne permit să cunoaştem cu adevărat oamenii din jurul nostru. Celor care ne privesc obiectiv, ca pe obiecte de studiu, de obicei nu le permitem accesul în intimitatea firească, cea care ne dezvăluie esenţa, deci cunoaşterea lor e indirectă şi eronată. Sigur, puteţi să-mi explicaţi cum e cu psihologia, dar sunteţi siguri că v-aţi vrea viaţa trăită între oameni-psiholog?…

Continuare »

Copiii au deprinderi naturale de a asimila o limbă străină; ei sunt auto-motivaţi să asimileze limba fără învăţare conştientă, spre deosebire de adolescenţi şi adulţi. Ei au abilitatea de a imita pronunţia şi îşi fac propriile reguli. Ei nu consideră că a învăţa să vorbeşti în limba engleză este dificil decât dacă această idee este sugerată de adulţi, care ei înşişi au învăţat probabil limba engleză în mod academic la o vârstă mai avansată cu ajutorul cărţilor bazate pe gramatică.

Continuare »

De când mă ştiu m-au încântat cuvintele şi sensurile lor. Fac parte dintre acei norocoşi care au reuşit să-şi aşeze viaţa în aşa fel încât locul de muncă nu e spaţiu de supliciu. Sunt profesor de română, iar copiii pe care îi văd în fiecare zi sunt de o inventivitate rară la nivelul limbajului. Nu m-a preocupat niciodată „adunarea perlelor”, pentru că ştiu că explicaţia lor stă în inconsecvenţa profesorilor de a-şi obliga elevii să verbalizeze, deoarece nu lipsa ideilor e problema, ci lipsa deprinderilor de a le da formă sonoră. Uneori însă, se iveşte câte una absolut irezistibilă şi demnă de ţinut minte, ca un banc bun.

Continuare »

Verbul a piua s-a format de la substantivul piuă („vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide”). Înseamnă „a zdrobi în piuă” (de exemplu, minereuri) sau „a da la piuă o țesătură de lână”. Termenul funcționează în registrul popular (se folosește în Transilvania și în Maramureș) și este sinonim cu a pisa.

Pentru mine, a fost o surpriză atunci când l-am descoperit. Văzându-l, prima dată m-am gândit la „de-a v-ați ascunselea” din copilărie… sau la orice altă activitate care presupunea ieșirea din joacă, revenirea scurtă la realitate, prin semnalizarea cu celebrul strigăt „piua!”. A fost numai o impresie, pentru că nu are legătură cu această piuă, ci cu cealaltă.

Însă, gândindu-mă la asta, tot mi se pare o idee bună, deși dicționarele nu includ acest sens în paginile lor! Cum ar fi să-i putem spune vieții „piua!”, când ne simțim copleșiți și simțim că nu mai facem față la ceea ce se întâmplă? Știu că uneori avem impresia că facem asta, luând câte o decizie definitivă… dar nu sunt convinsă că, în situațiile astea, nu ne lasă de fapt ea în pace puțin, dându-ne răgaz să ne revenim.

Cum ar fi să ne întrebăm, din când în când, ce putem face când celălalt piuează. Când unul are chef de piuat ar trebui să piuăm împreună? Sau e mai bine să piueze fiecare pe rând, pentru ca jocul să nu se strice, să-l ducem mai departe doar piuând câte puțin, când avem nevoie de spațiu și timp?

Dicționarul american a dat publicității faptul că interogările ultimului semestru au crescut cu 313% în 2018, așa că în luna septembrie încă o definiție a pronumelui „they”, neutru ca gen și folosit la singular pentru oameni, a fost adăugată pe lângă cele trei deja existente. Merriam-Webster a declarat că termenul învingător al anului a fost determinat de statistici.

Momentele cheie citate de publicistul dicționarului au fost interogările ce au atins un vârf la săptămâna modei de la Paris din luna ianuarie la care a defilat modelul de sex neutru Oslo Grace, declarația din luna aprilie a Pramila Jayapal, membră în Congresul SUA, despre copilul său care nu se conformează unui gen și paradele Pride din luna iunie.

Continuare »