Verbul a surprinde vine din franțuzescul surprendre, după autohtonul a prinde, și are două-trei sensuri înrudite între ele. Se poate referi la „a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt (pe care vrea să-l săvârșească pe ascuns), a prinde în flagrant delict”. Termenul are o utilizare militară – „a cuceri pe neașteptate”, iar în anumite circumstanțe, vorbind despre sine, verbul are și valoare reflexivă.

De asemenea, poate însemna și „a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere; a sosi fără veste”, putându-se avea în vedere și fenomene ale naturii sau evenimente, totuna cu a ajunge, a apuca. Mai interesante sunt echivalențele cu verbe de tipul a abuza, a ademeni, a amăgi, a descoperi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa („a surprinde buna credință a cuiva sau a obține prin viclenie”).

Dintr-un alt punct de vedere, termenul este sinonim cu a epata, a frapa, a mira, a uimi, a ului. Ultimul dintre sensurile menționate de dicționare se referă la „a băga de seamă, a observa pe furiș” sau „a descoperi în mod brusc”, situații în care este echivalent al lui a remarca, a sesiza, dar și „a impresiona prin ceva neprevăzut”.

Continuare »

Verbul a domicilia face parte dintr-o serie foarte importantă în limba română – a celor provenite din franceză (domicilier). Este un verb intranzitiv, care se folosește mai ales în formule administrative, însemnând „a-și avea sau a-și stabili domiciliul undeva”. Sinonimele sunt destul de numeroase, putându-se folosi, în funcție de context, a locui, a fi, a sta, a ședea, iar dintre regionalisme a hălădui, a băciui, a sălășlui, a sălăși sau a sălășui.

În principiu, adresa de domiciliu este cea înregistrată în buletin sau în cartea de identitate. Evident, o persoană poate avea mai multe proprietăți, dintre care o poate alege pe cea mai avantajoasă că domiciliu stabil, așa cum poate indica o altă adresă de corespondență (diferită de cea din acte), în cazul în care locuiește în altă parte, de fapt. Oricum ar fi, povestea asta cu adresele poate deveni, în timp, extrem de complicată.

Continuare »

Verbul a răvăși vine (se pare) din sârbă/croată – îmi place grozav cum sună – și are două sensuri, unul de bază și unul figurat. Înseamnă, în primul rând, „a face dezordine” – dacă se referă la lucruri, obiecte, iar în al doilea rând, „a tulbura adânc sufletește, a supune unor emoții puternice” – dacă are în vedere gânduri și sentimente.

Sinonimele sunt, în funcție de context, verbe precum a deranja, a împrăștia, a răscoli, a răsturna, a risipi, a scotoci, a dezorienta. Există și doi termeni echivalenți din sfera popular-regională – a vrăfui și a scorbeli. Spre deosebire de seria verbelor echivalente, care e destul de bogată, dintre antonime este menționat numai a aranja.

Continuare »

Verbul a (se) scrânti are două sensuri principale, dintre care unul propriu și unul figurat; intră în construcția câtorva expresii și are numeroase sinonime. Termenul vine din slavă (krentati „a suci, a întoarce”) și se referă, în primul rând, la oase, membre – „a (se) deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală”, fiind sinonim cu a dezarticula, a disloca, a luxa.

Cea de-a doua accepție are în vedere forma reflexivă a verbului, folosit cu sens figurat – „a-și pierde dreapta judecată, facultatea de a judeca normal, a-și ieși din minți, a lua-o razna”, moment în care stabilește echivalență cu o mulțime de alte verbe: a (se) aliena, a înnebuni, a se sminti, a se țicni, a se zăpăci. Expresia a o scrânti înseamnă „a face o prostie, o gafă” – a greși.

Continuare »

Verbul a teroriza nu are foarte multe sensuri, dar are sinonime interesante. A pătruns la noi pe filieră franceză – din terroriser – şi înseamnă „a inspira cuiva groaza prin ameninţări sau prin alte mijloace de intimidare”. Mai are, de asemenea, o semnificaţie care presupune o prelungire în timp a acestei stări, deci „a face să trăiască într-o continuă stare de frică, de groază”.

Cu referire precisă la substantivul înrudit, termenul se poate explica prin „a supune prin sau a ţine sub regim de teroare”. Sinonimele nu sunt foarte numeroase, dar sunt foarte expresive, vizând, pe de o parte, efectul asupra victimei – a îngrozi, a înfricoşa, a înspăimânta, iar pe de altă parte instalarea unui astfel de regim pe o durată mai mare de timp – a tiraniza, cu forme vechi şi populare a tiranisi şi a tirăni.

Continuare »

Verbul a înceţoşa este unul de sezon, care ne umple zilele şi nopţile într-un fel extrem de puţin plăcut. Căci se referă, în primul rând, la un fenomen meteorologic – „a se lăsa, a apărea ceaţa”, situaţie în care este sinonim cu a se înnegura. Ca predicat, se utilizează deseori în interdependenţă cu substantivele vremea şi zarea, ori cu valoare impersonală.

Cu sens figurat, verbul se foloseşte pentru „a pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare”, cu referire la ochi sau vedere, chiar şi la minte. În această situaţie, termenul stabileşte sinonimie cu a se împăienjeni, a se tulbura, a se întuneca. Şi într-o situaţie, şi în cealaltă, antonimul este a se limpezi.

Continuare »