Verbul a surprinde vine din franțuzescul surprendre, după autohtonul a prinde, și are două-trei sensuri înrudite între ele. Se poate referi la „a prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt (pe care vrea să-l săvârșească pe ascuns), a prinde în flagrant delict”. Termenul are o utilizare militară – „a cuceri pe neașteptate”, iar în anumite circumstanțe, vorbind despre sine, verbul are și valoare reflexivă.

De asemenea, poate însemna și „a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere; a sosi fără veste”, putându-se avea în vedere și fenomene ale naturii sau evenimente, totuna cu a ajunge, a apuca. Mai interesante sunt echivalențele cu verbe de tipul a abuza, a ademeni, a amăgi, a descoperi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa („a surprinde buna credință a cuiva sau a obține prin viclenie”).

Dintr-un alt punct de vedere, termenul este sinonim cu a epata, a frapa, a mira, a uimi, a ului. Ultimul dintre sensurile menționate de dicționare se referă la „a băga de seamă, a observa pe furiș” sau „a descoperi în mod brusc”, situații în care este echivalent al lui a remarca, a sesiza, dar și „a impresiona prin ceva neprevăzut”.

Cred că pe toții ne-au surprins rezultatele alegerilor din Statele Unite. Este evident că noi, ca niște buni români, toți ne pretindem mai deștepți decât fraierii de americani, le dăm sfaturi – condescendent, și ne crucim cum a fost posibil așa ceva (jurând că noi n-am face și n-am drege, în ciuda evidențelor furnizate de ultimele runde de alegeri dâmbovițene). Și tot noi construim scenarii apocaliptice, luându-ne cu mâinile de păr și văitându-ne abundent. Dar – e adevărat – e foarte posibil să și avem dreptate…

Mie altceva mi-a atras atenția: lucrurile par scăpate de sub control, zarurile au luat-o razna, niciun pariu nu mai ține… Oamenii spun una și votează alta, s-au săturat să fie mințiți, așa că au hotărât să mintă, la rândul lor… Mă refer doar la trecutul recent: întâi Brexit, apoi Trump… Și mă tot întreb dacă e posibil, cumva, ca omul noilor vremuri să refuze, categoric, să opteze pentru „răul cunoscut” sau „the devil we know”.