25 dec.

a doborî

Pentru verbul a doborî, dicționarul trimite la forma a oborî, care vine din slava veche. Primul sens al termenului înseamnă „a da jos, a culca la pământ”, iar aceasta este și accepția cel mai des utilizată. În alte situații, verbul poate să se refere la „a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat” sau „a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer”. O utilizare aparte a termenului are în vedere recordurile sportive: „a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent”, fiind echivalent al lui a depăși.

Sinonimele sunt destul de numeroase: a arunca, a azvârli, a întinde, a lungi, a răsturna, a dărâma, a trânti, a prăbuși, a prăvăli, a ucide sau a vâna (despre animale), a detrona, a înfrânge, a învinge, a împovăra, a supune, a distruge, a răpune (în luptă), a ajunge, a birui, a copleși, a năpădi, a podidi, a răzbi, a cuprinde, a covârși (pentru boli, suferințe, oboseală, stări fizice sau psihice etc.), a nimici, a stârpi, a lichida ori a desființa (sens figurat, referindu-se la stări de lucruri, situații, concepții, teorii etc.).

Continuare »

21 iul.

a (se) prăbuşi

Verbul a (se) prăbuşi are un sens de bază, din care derivă toate celelalte şi care înseamnă „a cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime)”. Termenul se poate referi la obiecte masive care – odată căzute – se pot sfărâma, la fiinţe care se lasă cu toată greutatea, la ape care cad ori curg repede pe un loc abrupt (formând o cascadă), dar şi la guverne sau regimuri reacţionare care cad de la putere.

Sensurile figurate sunt, de asemenea, destul de numeroase. Verbul poate avea în vedere căderile sociale sau psihice, orice fel de cădere într-o stare inferioară celei precedente, orice finalizare sau dispariţie bruscă şi violentă. Mi se pare frumoasă referirea la dura trezire la realitate, atunci când planurile, visele şi speranţele se risipesc până la dispariţia completă, spulberându-se şi lăsând în urmă gustul amar al deziluziei.

Continuare »

22 iul.

a fulgera

Verbul a fulgera vine din latina populară (fulgerare) şi are mai multe sensuri. Primul dintre acestea se referă la „a se produce fulgere în atmosferă”, sinonim cu a scăpăra. De la acest fenomen meteorologic derivă şi sensul figurat al termenului, avându-se în vedere rapiditatea cu care fulgerul apare şi dispare – „a se ivi şi a trece repede”, sinonim cu a luci, a scânteia, a sclipi, a străluci (ca un fulger).

Tot legat de rapiditate, dar de data aceasta fără element luminos, verbul mai poate face referire la „a izbi pe cineva doborându-l cu o lovitură rapidă şi puternică”, ori la intensitatea unei căutături – „a arunca asupra cuiva o privire iute şi tăioasă”, sinonim cu a săgeta, a străpunge (cu privirea), a ţintui. În plus, termenul se foloseşte în structuri de tipul „a-i fulgera un gând / o idee prin minte” (a apărea pe neaşteptate, a se ivi de nicăieri).

Continuare »

12 mart.

a (se) lungi

Verbul a (se) lungi face parte din fondul vechi al limbii, format de la un adjectiv provenit din latină. Are destul de multe sensuri, referindu-se, până la urmă, la creştere, fie că este vorba despre lungime – „a (se) face, a deveni mai lung”, fie despre înălţime – „a creşte în înălţime”, fie că se referă la volum – „a mări cantitatea”, fie la timp – „a face să dureze (mai) mult”. În registrul familiar, termenul se foloseşte pentru acţiunea de „a se culca, a se întinde pe ceva, pentru a se odihni”.

Cele mai interesante rămân, fără îndoială, sintagmele – care sunt multe şi extrem de expresive, cu frumoase întorsături de cuvinte. Se pot lungi urechile de foame („a răbda de foame, a fi flămând”), se pot lungi ochii sau căutătura a drum („a fi dornic de a pleca departe”), i se poate lungi cuiva nasul („a deveni obraznic”), se poate lungi pasul („a merge mai repede, a se grăbi”), se poate lungi vorba („a vorbi mai mult decât trebuie”) sau, dimpotrivă, există a nu mai lungi vorba („a întrerupe discuţia”).

Continuare »

© 2024 blog.ro-en.ro