Verbul a (se) prăbuşi are un sens de bază, din care derivă toate celelalte şi care înseamnă „a cădea sau a face să cadă brusc şi cu zgomot (de la înălţime)”. Termenul se poate referi la obiecte masive care – odată căzute – se pot sfărâma, la fiinţe care se lasă cu toată greutatea, la ape care cad ori curg repede pe un loc abrupt (formând o cascadă), dar şi la guverne sau regimuri reacţionare care cad de la putere.

Sensurile figurate sunt, de asemenea, destul de numeroase. Verbul poate avea în vedere căderile sociale sau psihice, orice fel de cădere într-o stare inferioară celei precedente, orice finalizare sau dispariţie bruscă şi violentă. Mi se pare frumoasă referirea la dura trezire la realitate, atunci când planurile, visele şi speranţele se risipesc până la dispariţia completă, spulberându-se şi lăsând în urmă gustul amar al deziluziei.

Dată fiind multitudinea de nuanţe şi uriaşa încărcătură emoţională pe care, în context, termenul acesta le poate căpăta, sinonimele pe care le menţionează dicţionarele sunt foarte multe şi sunt foarte variate şi expresive: a (se) arunca, a (se) azvârli, a cădea, a sucomba, a (se) dărâma, a decădea, a demola, a doborî, a (se) năpusti, a (se) nărui, a năvăli, a pica, a (se) prăvăli, a (se) precipita, a regresa, a (se) repezi, a (se) rostogoli, a ruina, a sări, a (se) surpa, a tăbărî, a trânti, a zvârli, dar şi regionalisme – a se îmburda şi termeni populari – a se ponorî.

Zilele astea s-a prăbuşit, pe teritorului frânt de război al Ucrainei, un avion în care se aflau oameni din toate colţurile lumii. Acuzaţiile zboară dure dintr-o parte-n alta, scenarii explicative inundă mass-media, teorii se montează şi demontează la moment. Iar în timpul acesta, încercările de rezolvare a situaţiei se desfăşoară surd, lent, cu „uşile” închise. Dincolo de neştiutele cauze, motive şi asumări, rămân lacrimi, disperare, furie, neputinţă, remuşcări… Absurdul unor astfel de evenimente fac să se prăbuşească în oameni încrederea în umanitate şi speranţa într-un viitor armonios al lumii ăsteia. Pentru că nu există linişte, decât individuală, iar pacea pare un concept pe care omul l-a inventat doar pentru că are nevoie de speranţă pentru a nu se prăbuşi.