Verbul a (se) speria are origine incertă, cea mai probabilă variantă fiind un latinesc derivat din pavor („stare de groază, provocată de imagini terifiante, în timpul somnului”). Primul sens se referă la „a (se) umple de frică, de spaimă”, fiind sinonim cu a (se) înspăimânta, a (se) înfricoșa. Valoarea tranzitivă înseamnă „a face ca o ființă sau un grup de ființe să se înfricoșeze (de o mișcare ori de o apariție bruscă și neașteptată) și să fugă”, iar prin restrângere de sens, are în vedere acțiunea de „a stârni un animal din culcuș”.

Sunt destul de numeroase expresiile în care apare: se sperie și de umbra lui se spune despre o ființă foarte fricoasă, a-și speria (sau a-i speria cuiva) somnul înseamnă a rămâne (sau a face să rămână) treaz, a nu mai putea (sau a face să nu mai poată) adormi. Tot astfel, a speria lupul cu pielea oii presupune a încerca zadarnic să intimidezi pe cineva. În afară de acestea, termenul are și o conotație pozitivă, folosită mai ales în registrul familiar, similară cu a fi surprins sau a uimi, a ului (prin splendoare, frumusețe, calități), de unde locuțiunea de speriat (ieșit din comun, uimitor; extraordinar).

Dintre celelalte sinonime, multe sunt arhaisme ori regionalisme, altele argotice: a (se) alarma, a (se) frământa, a (se) impacienta, a (se) intimida, a (se) intriga, a (se) îngrija, a (se) îngriji, a (se) îngrijora, a (se) lărmui, a (se) neliniști, a se sâi, a se stidi, a se târși, a se teme, a (se) timora, a (se) tulbura. Structurile echivalente sunt și ele numeroase și foarte expresive: a o băga pe mânecă, a i se face inima cât un purice, a se îngălbeni de frică, a i se ridica părul măciucă, a-i sări (cuiva) inima din loc, a-l trece nădușelile / răcorile, a-i trece (cuiva) un șarpe rece prin sân etc.

Felul în care se naște spaima în suflet face parte dintr-un sistem de apărare, e un semn al protecției față de agresiuni de tot felul, o reacție parțial moștenită și parțial dobândită. E firesc lucrul acesta, dar e extrem de obositor căci, oricând ți-e lumea mai dragă, te copleșește vreo spaimă pe care nu știi de unde s-o apuci. Cele medicale îmi plac în mod deosebit, pentru că internetul le dă o forță copleșitoare; orice zgaibă se poate transforma în rană mortală și orice viroză poate părea începutul unei pandemii… Evident, pericolele există, dar spaimele noastre amplifică totul și ne lasă descoperiți chiar și în fața unor nimicuri.