Verbul a (se) menține vine din limba franceză (maintenir), formându-și paradigma după modelul lui a ține. Înseamnă, mai întâi de toate, „a păstra ceva (în aceeași stare sau formă în care se afla la un moment dat), a lăsa neschimbat”, iar prin extindere de sens se referă la „a face să dureze”. Nuanța reflexivă sugerează ideea de „a continua să existe sub același aspect, a rămâne neschimbat”.

Ultimul sens se poate particulariza prin raportare la „a-și păstra același loc, același post, aceeași poziție”. Termenul mai are două sensuri mai rar folosite – „a întreține o familie, o persoană etc.” (adică „a asigura cele necesare traiului”) și „a afirma, a susține ceva cu tărie”.

Echivalențele semantice sunt extrem de numeroase, evidențiindu-se, în funcție de context, verbe precum a alimenta, a (se) conserva, a dăinui, a dura, a exista, a fi, a hrăni, a întreține, a locui, a (se) păstra, a păzi, a (se) perpetua, a persista, a petrece, a rămâne, a sta, a stărui, a subzista, a trăi, a (se) ține, a via. Seria antonimică e mai puțin impresionantă: a se modifica, a se preface, a schimba, a se transforma…

Continuare »

Verbul a (se) reforma este la mare modă în zilele noastre. Vine, prin franțuzescul réformer, dintr-un vechi reformare (din latină). Varianta tranzitivă se referă la o situație, o concepție etc. și înseamnă „a schimba (în bine), a primeni o stare de lucruri”, fiind sinonim cu a ameliora, a îmbunătăți, a îndrepta. Varianta reflexivă pare a fi învechită și este echivalentă cu „a se forma din nou, a se reface”.

Mai puțin cunoscute – cel puțin din punctul meu de vedere – sunt sensurile care au în vedere bunurile („a scoate din folosință o unealtă, o mașină uzată, devenită inutilizabilă”) sau armata („a declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei”). Dar cea mai extinsă semnificație a termenului înseamnă a modifica, a schimba, pur și simplu. Iar dacă mă întrebați pe mine, cam așa se face reforma pe plai dâmbovițean: de dragul ei și-atât.

Continuare »

Verbul a (se) reface este format prin derivare, cu prefixul re-, după modelul francez al lui refaire, și are foarte două sensuri principale, dar are multe utilizări și numeroase sinonime. Se referă, în primul rând, la „a face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus”, fiind sinonim cu a drege, a repara sau cu a (se) regenera (despre țesuturi) sau, prin extindere de sens, cu a îmbunătăți, a modifica, a preface, a reconstitui, a restabili, a restaura, a schimba, a transforma.

Cel de-al doilea sens are în vedere acțiunea de „a aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte”, echivalent al lui a recompune sau al lui a reconstrui, având și o semnificație figurată „a (se) face din nou sănătos”, adică a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întrema, a (se) însănătoși, a (se) învigora, a (se) înzdrăveni, a (se) redresa, a (se) restabili – antonimul fiind a (se) vlăgui.

Continuare »

Verbul a (se) modifica vine din latinescul modificare și înseamnă „a(-și) schimba aspectul, forma, conținutul; a căpăta o altă formă și/sau un alt conținut”. Deși semnificațiile nu sunt foarte complexe, sinonimele sunt extrem de numeroase, în funcție de contextul în care este folosit: a (se) altera, a corecta, a (se) metamorfoza, a (se) preface, a prelucra, a (se) preschimba, a rectifica, a reface, a (se) reforma, a (se) schimba, a (se) transforma.

Una dintre cele mai importante lecții pe care le învățăm în viața asta este cea referitoare la schimbare, mai bine spus la permanența ei. Sigur, toți ne dorim schimbarea, atunci când lucrurile nu ne merg bine, când așteptăm altceva de la viață. Dar adevărata înțelepciune vine atunci când pricepem că lucrurile se schimbă și atunci când ne e bine, când suntem mulțumiți, când credem că am găsit o soluție definitivă. Nu putem ține nimic în loc.

Continuare »

Verbul a prădui este nou în DOOM2 şi are o situaţie particulară, din cel puţin două motive. În primul rând, este folosit cu altă semnificaţie decât cea care este a lui de drept, pentru că toată lumea îşi închipuie că are vreo legătură cu substantivul „pradă”. Şi nu are. Pentru că dicţionarele îl dau cu etimologie necunoscută şi cu utilizare aproape exclusiv în sfera argotică – lucru care constituie, din punctul meu de vedere, o a doua ciudăţenie.

Formele indicate de Dicţionarul Ortografic sunt cele pentru indicativ prezent eu prăduiesc şi ei prăduiesc, cu imperfectul el prăduia şi conjunctivul prezent el să prăduiască. Sinonimele consemnate în dicţionarele specializate etimologic şi explicativ sunt a schimba – în primul rând, apoi a denunţa (acţiuni, fapte interzise săvârşite într-un penitenciar). Iar sensul care pare a avea ceva legături cu „prăzile” se referă la a risipi, a cheltui (fără rost).

Continuare »

Verbul a (se) schimba are o mulţime de sensuri şi foarte multe sinonime. Înseamnă, în primul rând, „a înlocui un lucru cu altul sau pe cineva cu altcineva (de aceeaşi natură)” ori „a ceda un lucru, un bun, pentru a lua în locul lui altul (echivalent ca valoare), a ceda un obiect pentru un altul, a face schimb”. Se pot schimba scrisori – adică a coresponda, se poate schimba o vorbă cu cineva (expresia se mai construieşte, de asemenea, cu un cuvânt ori câteva vorbe/cuvinte) cu cineva – adică a conversa, a vorbi, se pot schimba bani – adică se păstrează valoarea, se primesc alte monede decât cele date, a preschimba.

În afară de înlocuirea completă, schimbările se pot produce superficial, doar la suprafaţă ori în aparenţă – „a da unui lucru altă formă, alt aspect etc.”, adică a modifica, a transforma. Oamenii îşi pot schimba hainele, aspectul fizic din varii motive; îşi pot schimba locul – de muncă sau de domiciliu; se pot schimba şi cu adevărat, în profunzime, din cauza timpului sau a unor evenimente din viaţa lor. De asemenea, se poate schimba vorba – „a abate conversaţia în altă parte”, se poate schimba foaia – „a-şi modifica atitudinea, comportarea”, se poate schimba vremea/timpul în bine sau în rău. Şi multe, multe altele.

Continuare »