Verbul a prădui este nou în DOOM2 şi are o situaţie particulară, din cel puţin două motive. În primul rând, este folosit cu altă semnificaţie decât cea care este a lui de drept, pentru că toată lumea îşi închipuie că are vreo legătură cu substantivul „pradă”. Şi nu are. Pentru că dicţionarele îl dau cu etimologie necunoscută şi cu utilizare aproape exclusiv în sfera argotică – lucru care constituie, din punctul meu de vedere, o a doua ciudăţenie.

Formele indicate de Dicţionarul Ortografic sunt cele pentru indicativ prezent eu prăduiesc şi ei prăduiesc, cu imperfectul el prăduia şi conjunctivul prezent el să prăduiască. Sinonimele consemnate în dicţionarele specializate etimologic şi explicativ sunt a schimba – în primul rând, apoi a denunţa (acţiuni, fapte interzise săvârşite într-un penitenciar). Iar sensul care pare a avea ceva legături cu „prăzile” se referă la a risipi, a cheltui (fără rost).

Mi s-a părut întotdeauna interesat felul în care umplem golurile celor neştiute cu lucruri pe care le cunoaştem. Gândul omului e cel mai grăbit – compară, presupune şi înlocuieşte, iar cuvântul îl urmează cuminte îndeaproape. Şi greşeala-i gata. Şi în viaţă, şi în vorbă. Ne e greu să înţelegem că nu înţelegem, că nu ştim, că nu putem. Dacă seamănă, lucrurile ne par la fel şi le considerăm interşanjabile. Şi le silim să-ncapă în locuri ce nu-s ale lor, siluindu-le. Adevărat, uneori, ele se-mbogăţesc cu sensuri noi. Alteori însă, rămânem noi neştiutori, iar ele străine…