| I measure every Grief I meet With narrow, probing, Eyes — I wonder if It weighs like Mine — Or has an Easier size. |
Măsor cu Ochi pătrunzător Orice Durere-mi iese în cale – Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea Ori mai uşoară pare. |
| Tyger, tyger, burning bright In the forests of the night, What immortal hand or eye Could frame thy fearful symmetry? |
Tigru, Tigru, foc de febre, Între negrele tenebre, Ce urgie-ţi dete ţie Cea cumplită simetrie? |
| It was many and many a year ago, In a kingdom by the sea, That a maiden there lived whom you may know By the name of Annabel Lee; And this maiden she lived with no other thought Than to love and be loved by me. |
De mult, de demult, pe-ai Timpului paşi, Într-un ţinut de miază-zi, O fată trăia, c-un nume gingaş: Cu numele Annabel Lee. Şi ea trăia c-un gând, un singur gând: Să-mi fie dragă şi drag să-i pot fi. |
| Man is his own star; and the soul that can Render an honest and a perfect man, Commands all light, all influence, all fate; Nothing to him falls early or too late. Our acts our angels are, or good or ill, Our fatal shadows that walk by us still. |
Omul sie-şi este stea; sufletul ce poate Face ca un om cinstit să fie şi perfect Va porunci luminii, influenţei, sorţii; Nimic nu-i pentru el prea grabnic sau târziu Faptele ne sunt îngeri, buni sau răi, Fatale umbre care ne urmează. |
| Once upon a midnight dreary, while I pondered, weak and weary, Over many a quaint and curious volume of forgotten lore– While I nodded, nearly napping, suddenly there came a tapping, As of some one gently rapping, rapping at my chamber door. „‘Tis some visiter,” I muttered, „tapping at my chamber door– Only this and nothing more.” |
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător, Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate, Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor. ,,E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător. Doar atât, un trecător.” |
| Flow down, cold rivulet, to the sea, Thy tribute wave deliver: No more by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Să curgi, pârâule, spre mare, Cu-al tău tribut de ape reci: Că n-oi mai fi pe-a ta cărare În veci de veci. |
| Flow, softly flow, by lawn and lea, A rivulet then a river: No where by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Să curgi încet înspre câmpii, Şi-ncet în râu să te petreci: Că eu pe-aci n-oi mai păşi În veci de veci. |
| But here will sigh thine alder tree, And here thine aspen shiver; And here by thee will hum the bee, For ever and for ever. |
Vor suspina în vânt arinii Şi plopii tristelor poteci; Suna-va zumzetul albinii În veci de veci. |
| A thousand suns will stream on thee, A thousand moons will quiver; But not by thee my steps shall be, For ever and for ever. |
Şi zeci de sori vor străluci Şi lune alte zeci; Ci eu pe-aci n-oi mai păşi În veci de veci. |
| Alfred Tennyson | traducere de Paul Abucean |
© 2026 blog.ro-en.ro