| Where, like a pillow on a bed, A pregnant bank swell‘d up, to rest The violet‘s reclining head, Sat we two, one another‘s best. |
Acolo unde, ca o pernă-n pat, Poiana se umfla pentru-a susține Al purei violete cap plecat, Unul comoară celuilalt, cu tine |
| Out of the night that covers me, Black as the pit from pole to pole, I thank whatever gods may be For my unconquerable soul. |
Trecând de noaptea grea din jurul meu, Neagră ca iadul, fără de sfârşit, Îi mulţumesc oricărui Dumnezeu Pentru sufletul meu necucerit. |
| In the fell clutch of circumstance I have not winced nor cried aloud. Under the bludgeonings of chance My head is bloody, but unbowed. |
În gheara sorţii strâns fără cruţare Nu am dat înapoi şi n-am strigat Lovit de întâmplările amare Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat. |
| Beyond this place of wrath and tears Looms but the Horror of the shade, And yet the menace of the years Finds and shall find me unafraid. |
Dincolo de blesteme şi de lacrimi, Pe-acest tărâm de umbră subjugat, În anii plini de-ameninţări şi patimi Sunt şi voi fi la fel, neînfricat. |
| It matters not how strait the gate, How charged with punishments the scroll, I am the master of my fate: I am the captain of my soul. |
Nu mai contează cât de aspru-i drumul, Ce liste cu pedepse vin mereu, Eu, azi, al sorţii mele sunt stăpânul – Sunt căpitanul sufletului meu. |
| I thought of you and how you love this beauty, And walking up the long beach all alone I heard the waves breaking in measured thunder As you and I once heard their monotone. |
Îmi vine-n minte cât ţi-era de dragă Această plajă… Singură-s pe mal, Şi-aud, ca şi atunci, cum în cadenţă Se sparge val după identic val. |
| Around me were the echoing dunes, beyond me The cold and sparkling silver of the sea – We two will pass through death and ages lengthen Before you hear that sound again with me. |
În zare-i luciul mării cristaline, Şi-n jurul meu al dunelor ecou… Noi doi ne-om pierde şi trezi din moarte Pân-acel sunet s-auzim din nou. |
| Sara Teasdale | traducere de Paul Abucean |
| I felt a Funeral, in my Brain, And Mourners to and fro Kept treading — treading — till it seemed That Sense was breaking through — |
Am simţit o Înmormântare în Creier, Bocitoare se jeleau neîncetat Umblând – de colo colo – până când Şi Judecata mi-au întunecat |
| And when they all were seated, A Service, like a Drum — Kept beating — beating — till I thought My Mind was going numb — |
Iar când s-au potolit cu toate, O Slujbă ca o Tobă s-a pornit – Bătând într-una până ce Şi Cugetul mi-a amorţit – |
| And then I heard them lift a Box And creak across my Soul With those same Boots of Lead, again, Then Space — began to toll, |
Am auzit apoi săltând o Lacră Pe suflet parcă-mi scârţâiau anume Cu-aceleaşi Încălţări de Plumb Spaţiul întreg – a început să sune, |
| As all the Heavens were a Bell, And Being, but an Ear, And I, and Silence, some strange Race Wrecked, solitary, here — |
Şi parcă Cerul tot era un Clopot, O singură Ureche, tot ce era Suflare Eu şi Tăcerea, ciudată Pereche Naufragiate aici, solitare |
| And then a Plank in Reason, broke, And I dropped down, and down — And hit a World, at every plunge, And Finished knowing — then — |
Am căzut apoi adânc, adânc – O Scândură s-a rupt în Mintea mea – În cădere mă loveam de Lumi – Epuizând – Cunoaşterea |
| Emily Dickinson | traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu |
| Out of the earth to rest or range Perpetual in perpetual change, The unknown passing through the strange. |
Din glie în colindă ori popas, Perpetuă schimbare, iute pas, Ocultul fără chip şi fără glas. |
| Some say the world will end in fire, Some say in ice. From what I’ve tasted of desire I hold with those who favor fire. But if it had to perish twice, I think I know enough of hate To say that for destruction ice Is also great And would suffice. |
Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări, Alţii spun că în gheaţă. Din ce-am gustat eu din dorinţă, Îi cred pe cei ce spun în flăcări. Dar dacă ar fi să pier de două ori, Cred că am învăţat destule despre ură Ca să spun că pentru distrugere E la fel de bună şi gheaţa Şi ar fi suficientă. |
© 2026 blog.ro-en.ro