Verbul a (se) miorlăi s-a format prin derivare de la interjecția miorlau, cuvânt care imită strigătul pisicii, și se folosește, mai întâi de toate – evident – cu sensul de „a scoate miorlăituri, sunete prelungi, caracteristice speciei”.

Celelalte sensuri sunt figurate și se referă la oameni, fiind utilizate cu nuanță depreciativă, pentru a denumi fie acțiunea de „a cânta prost”, fie pe cea de „a plânge prefăcut, trăgând repetat și zgomotos aerul pe nas” (mai ales despre copii) sau „a vorbi cu glas subțire și tânguitor; a cere cu voce umilă; a vorbi întruna despre neplăcerile proprii, căutând să trezească milă”.

Termenul are câteva variante interesante, utilizate regional – a mierlăi, a miorlâi, a miorțăi. Sinonimele sunt, în funcție de situația de comunicare – a geme, a miauna, a mieuna, a se miorcăi, a plânge, a se sclifosi, a se smiorcăi.

Continuare »

Verbul a (se) căina vine din slavonă și are două sensuri de bază, lămurite, în dicționare, prin intermediul unor sinonime. Prima accepție are drept termeni echivalenți pe a se boci, a se jeli, a se lamenta, a se plânge, a se tângui, a se văicări, a se văita, iar cea de a doua pe a deplânge, a deplora, a jeli, a jelui, a compătimi (pe cineva).

Cele mai expresive sunt însă regionalismele ori arhaismele, care sunt extrem de numeroase pentru prima situație: a se aoli, a se mișeli, a se olălăi, a se olecăi, a se plângătui, a se scârbi, a se văiera, a se văina, a se vălăcăi, a (se) cânta, a (se) dăuli, a se frăsui, a se glăsi, a se glăsui. Pentru cel de-al doilea sens, sunt mai puține: a căi, a sărăci, a șăinăli.

Continuare »

Verbul a tânji vine din slava veche (tonziti) și este intrazitiv (după cineva sau după ceva) și are surprinzător (cel puțin din punctul meu de vedere) de multe sensuri. Mai întâi, pleacă de la o problemă medicală – „a se afla într-o stare de slăbiciune fizică, a fi bolnăvicios, a avea o boală neidentificată (fără a cădea la pat)”, fiind echivalent cu a lâncezi și cu a zăcea.

Ca o consecință firească, se poate folosi despre plante – iar, prin extindere de sens, poate face referire și la locul unde cresc acestea. În această situație, stabilește sinonimie cu termeni precum a se îngălbeni, a se veșteji, a se ofili, a se păli, a se trece, a se usca, dar are și un sens figurat, sintetizat de verbul a stagna.

Continuare »

Verbul a (se) boci are o variantă intranzitivă și reflexivă, care înseamnă „a plânge tare (cu vaiete și strigăte)”, și o variantă tranzitivă – „a recita bocete la înmormântarea cuiva”. Obiceiul deplângerii morților, conform ritualului, a generat în limbajul comun un sens care se referă la plânsul intens, cu vorbe, hohote și vaiete.

Termenul pare a se fi obținut din boace, substantiv învechit și regional rezultat din latinescul vox, vocis, care este sinonim cu cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă. Verbul este echivalent cu a jeli, a (se) jelui, a (se) plânge, a (se) văita, iar antonimul menționat în dicționare pare a fi a chicoti.

Continuare »