Verbul a (se) găti are mai mult sensuri, care mie mi se par extrem de diferite. Termenul pare a fi un derivat al lui „gata”, conform albanezului gatit. Primul dintre acestea se referă la „a (se) îmbrăca frumos; a face să devină (mai) frumos, adaugând elemente decorative”.

Extrem de expresive mi se pare sinonimele, mai ales regionalismele și arhaismele echivalente: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza, a (se) dichisi, a (se) spilcui, a (se) sclivisi, a (se) drege, a (se) moța, a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, a (se) câștiga, a (se) pădăi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) schili, a (se) stoli, a (se) stolisi.

Continuare »

! mânăștérgură este un regionalism sinonim cu „ștergar, prosop, șervet”; are două variante pentru despărțirea în silabe mâ-năș-ter-gu-ră/mâ-nă-șter-gu-ră, substantiv feminin cu genitiv-dativul mânăștergurii și pluralul mânășterguri

! mânecat apare ca termen popular, substantiv neutru (înseamnă „faptul de a se mâneca”, adică „a se trezi, a porni dis-de-dimineață”). Există, de asemenea, !mânecate, termen ce funcționează doar în locuțiuni adverbiale de tipul de mânecate / în mânecate / la mânecate / pe mânecate.

! mânezi este un adverb popular care înseamnă „mâine, a doua zi”

! a mântui – sinonim al lui a izbăvi, a vindeca – are acum dublete la indicativ prezent el mântuiește/mântuie și la condițional prezent el să mântuiască/mântuie (pentru a mântui echivalent cu a termina, este corectă doar forma a doua)

* mârlănie apare ca noutate, substantiv feminin cu genitiv-dativul mârlăniei și pluralul mârlănii. Din aceeași familie lexicală, sunt precizate adjectivul *mârlănesc și adverbul *mârlănește, termenii folosindu-se în registrul familiar.

Verbul a (se) salva vine din latină și din italianul salvare, și înseamnă „a scăpa pe cineva sau a reuși să scape singur dintr-o primejdie, dintr-o încurcătură; a scoate (pe cineva sau ceva) dintr-o situație complicată”, putându-se referi atât la ființe, cât și la obiecte. Sinonimele nu sunt extrem de numeroase, dar prezența lor nuanțează în mod interesant valorile semantice ale termenului: a elibera, a mântui, a scăpa, a scoate.

Cele mai cunoscute expresii sunt a salva situația („a reuși să îndrepte o situație neplăcută, grea, precară; a face față unei situații”) și a salva aparențele („a da unui lucru sau unei situații o înfățișare capabilă să ascundă un rău lăuntric; a ascunde realitatea prezentând numai aspectul voit”). Foarte des utilizat este substantivul provenit din infinitivul lung – salvare, care s-a reificat în timp, denumind vehiculul care sosește pentru a salva vieți.

Continuare »

Verbul a (se) începe are două semnificaţii principale, pe baza cărora se construiesc toate celelalte sensuri ale termenului. Valoarea tranzitivă se referă la „a realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acţiune, dintr-o serie de lucrări sau de acţiuni”, dar şi „a lua, a scoate, a consuma prima porţiune din ceva”. Valoarea intrazitivă este utilizată cu referire la stări şi fenomene, însemnând „a se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne)”, iar adăugarea nuanţei reflexive determină sinonimia cu a porni.

Există, de asemenea, o serie de expresii echivalente pe care dicţionarele le menţionează, precum a se pune să…, a fi pe cale de/să…, a prinde a/să…, a se apuca de ceva. Dintre sinonime, mai pot fi amintite verbe precum a concepe, a debuta, a inaugura, a iniţia, a întreprinde, a se naşte, a purcede. Antonimele sunt, şi ele, destul de numeroase – a continua, a înceta, a încheia, a mântui, a (se) sfârşi, a termina.

Continuare »

Verbul a (se) încheia are două sensuri importante: unul care se referă la vestimentaţie şi la obiecte, iar altul care se referă la desăvârşirea unor activităţi, de orice fel ar fi acestea. Prin urmare, are în vedere acţiunea de „a prinde cu nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte”, dar şi varianta reflexivă, de „a-şi strânge haina, cămaşa în nasturi, în copci” ori „a-şi lega şireturile de la încălţăminte”.

Prin generalizare, termenul se poate folosi cu sensul de „a potrivi una într-alta părţile componente ale unui obiect”, sinonimele fiind, în acest caz, a îmbina, a uni. De asemenea, pentru aceste situaţii menţionate mai sus, structurile echivalente ca sens sunt, în funcţie de context, a (se) închide, a (se) îmbumba, a (se) lega, a asambla, a împreuna, a articula; nu sunt foarte numeroase, iar conţinutul nu are complexitatea celeilalte semnificaţii.

Continuare »

Verbul a (se) sfârşi are o mulţime de sensuri, de la cele complet inofensive şi de bun augur – „a duce la capăt un lucru, o activitate”, sinonim cu a termina, a isprăvi –, până la cele care privesc săvârşirea zilelor omului – „a-şi pierde viaţa”, sinonim cu a (se) prăpădi, a muri, chiar a omorî. Între ele, o mulţime de semnificaţii legate de efemeritate, de finitudine.

Se poate termina de vorbit sau de făcut, se poate pune capăt la ceva sau încheia cu cineva, se poate ajunge la capăt fie pentru că acolo e capătul, fie pentru că situaţia nu se mai îngăduie prelungită. Iar sfârşiturile pot să împlinească, să mulţumească – a finaliza, a înfăptui, a realiza – ori pot să distrugă, să frângă brusc şi dureros – a epuiza, a istovi, a slei.

Continuare »