Verbul a (se) dezobișnui este format prin derivare, de la cuvântul de bază a (se) obișnui, cu prefixul dez-, după modelul franțuzescului déshabituer. Explicația termenului este relativ simplă – „a-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un nărav, un viciu”.

Cele mai cunoscute și mai folosite sinonime sunt a (se) dezvăța, a (se) dezbăra (care are o conotație negativă mai puternică). Echivalente, în funcție de context, sunt și verbe precum a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) lăsa, a scăpa, iar în sens figurat se utilizează a (se) scutura și a înțărca. Dintre antonime, dicționarele precizează a (se) deprinde și a (se) obișnui.

Continuare »

Verbul a testa apare, de fapt, de două ori în dicționare, cu sensuri complet diferite, deși venite amândouă din franțuzescul tester. Primul sens este o surpriză pentru mine și se folosește în aria juridică – „a da dispoziții prin testament cu privire la transmiterea unor bunuri materiale; a lăsa ceva prin testament”, care are o conexiune cu latinescul testari.

Celălalt sens – „a supune pe cineva unui test, a face un test” – este legat de substantivele test și testare, așa cum ne este tuturor cunoscut, presupun.

În primul caz, sinonimele verbului sunt a lăsa, a lega, a testălui, iar în cel de-al doilea – a încerca, a proba. Despre primul nu vă pot spune încă mare lucru… m-am gândit de câteva ori în viața asta să-mi fac testament, dar lucrurile mele nu sunt foarte complicate din acest punct de vedere. Despre teste știu însă multe.

Continuare »

Verbul a îngădui are un prim sens tranzitiv, care înseamnă „a da voie; a da cuiva permisiunea, a-l lăsa”, fiind sinonim, în acest caz, cu a admite, a încuviința, a lăsa, a permite, a tolera. Reflexivul reciproc se folosește în limbajul popular, fiind echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a se avea bine, a trăi în armonie”, în timp ce o altă accepție populară a termenului presupune „a avea răbdare, a da răgaz, a lăsa pe altă dată”, adică a aștepta sau a amâna, a păsui. Ca regionalism, este utilizat ca echivalent al lui a întârzia, a zăbovi.

Are, de asemenea, și valori care presupun o conștientizare voită a unei realități – un reflexiv construit cu dativul subiectului („a-și da voie în mod conștient, a-și asuma dreptul”) și un intranzitiv („a-și reține dorința de a face ceva”). O serie de termeni echivalenți, care funcționează în registrul arhaic ori regional, îi dau o savoare deosebită: a aprobălui, a întemeia, a obicni, a ogodi, a se pleca, a pozvoli, a se prinde, a pristăni, a volnici.

Tot astfel, mai are, pe lângă cele menționate, extrem de multe alte sinonime, în funcție de context: a absolvi, a accepta, a aproba, a autoriza, a concede, a concepe, a consimți, a cuteza, a da, a diminua, a domoli, a ierta, a împăca, a încuviința, a îndrăzni, a îndreptăți, a îndritui, a se îndupleca, a îndura, a înghiți, a înțelege, a se învoi, a justifica, a prilejui, a primi, a răbda, a scuti, a slăbi, a suferi, a suporta. Și lista ar putea continua…

Continuare »

Verbul a (se) îngădui vine din limba maghiara (engedni) şi înseamnă „a da voie, a da cuiva permisiunea, a-l lăsa să; a admite în mod conştient şI tacit”. În registrul popular, reflexiv reciproc este echivalent cu „a se învoi, a se înțelege unul cu altul, a trăi în armonie”, iar nuanța tranzitivă sau intranzitivă înseamnă „a avea răbdare, a da răgaz; a lăsa pe altădată”.

Sinonimele sunt foarte numeroase: a admite, a aproba, a accepta, a consimți, a aştepta, a amâna, a diminua, a domoli, a slăbi, a întârzia, a păsui, a zăbovi, a concepe, a absolvi, a ierta, a se îndupleca, a scuti, a împăca, a încuviința, a înțelege, a îndreptăți, a înghiți, a îndura, a lăsa, a permite, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera etc.

Continuare »

* a se delăsa primeşte lămuriri asupra propriilor forme (anterior singura indicaţie era o redirecţionare către a lăsa); indicativul prezent este eu mă delas, tu te delaşi, el se delasă, iar conjunctivul este el să se delase. Din aceeaşi familie lexicală primim *delăsător, care funcţionează cu valoare de substantiv masculin sau de adjectiv cu pluralul delăsători şi femininul delăsătoare-delăsătoare.

! délco / delcóu („cap distribuitor la motoarele cu aprindere electrică”) are două variante grafice, care sunt şi diferit accentuate; substantivul neutru are articularea délcoul/delcóul şi pluralul délcouri/delcóuri – forme identice grafic, dar diferite ca accent

* a delexicaliza este un verb nou, cu indicativul prezent el delexicalizează; se referă la „a face să piardă sau a pierde conţinutul semantic”

* Delfinul apare ca substantiv propriu masculin, numele unei constelaţii

* deltaplan intră în dicţionare (cu întreaga lui familie lexicală) ca substantiv neutru cu pluralul deltaplane. Găsim, de asemenea, *deltaplanism (substantiv neutru) şi *deltaplanist-deltaplanişti (substantiv masculin)

Verbul a renunţa se referă la „a se lăsa de ceva, a înceta de a mai face ceva, de a practica, de a exercita, de a mai întrebuinţa un anumit lucru”. Termenul are o conotaţie psihologică foarte puternică, putând să sugereze „a înceta de a mai râvni la ceva, a părăsi de bunăvoie ceva sau pe cineva, a nu mai dori” pur şi simplu. Acesta mi s-a părut a fi aspectul cel mai interesant – elementul volitiv. Renunţarea devine astfel un act conştient, o alegere, o decizie care, în ciuda faptului că pare a fi determinată de circumstanţe exterioare, corespunde de fapt (sau ar trebui) unei hotărâri personale şi asumate: „a înceta în mod voluntar să mai vrei ceva sau pe cineva, a se retrage în mod benevol”. Abia atunci semnificaţia verbului este deplină şi copleşitoare. Dintre sinonime, se pot aminti a abandona, a ceda, a se priva, a-şi refuza, a se lăsa, a se lepăda (popular), a desista (juridic).

Continuare »