Verbul a idealiza a ajuns la noi din limba franceză – idéaliser, poate și conform unui italienesc foarte asemănător – idealizzare, și înseamnă „a atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale”, dar și „a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decât în realitate”. Sensul cel mai general are în vedere încercarea de „a da realității un caracter ideal”.

Explicația mai detaliată precizează că verbul se folosește cu privire la un lucru sau la o persoană: „a prezenta ca fiind mai bun decât este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvârșit (foarte bun, foarte frumos etc.)”. Sinonimele menționate de dicționare sunt puține și strâns legate de sfera artistică: a înfrumuseța, a poetiza.

Continuare »

Verbul a (se) găti are mai mult sensuri, care mie mi se par extrem de diferite. Termenul pare a fi un derivat al lui „gata”, conform albanezului gatit. Primul dintre acestea se referă la „a (se) îmbrăca frumos; a face să devină (mai) frumos, adaugând elemente decorative”.

Extrem de expresive mi se pare sinonimele, mai ales regionalismele și arhaismele echivalente: a (se) aranja, a (se) dichisi, a (se) ferchezui, a (se) împodobi, a înfrumuseța, a orna, a ornamenta, a pavoaza, a (se) dichisi, a (se) spilcui, a (se) sclivisi, a (se) drege, a (se) moța, a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, a (se) câștiga, a (se) pădăi, a (se) puțui, a (se) puțului, a (se) schili, a (se) stoli, a (se) stolisi.

Continuare »

Verbul a poetiza se referă, în primul rând, la „a da unui fapt, unui eveniment, unei idei etc. caracter poetic”. Are două tipuri de sinonime, cele care se referă la construirea unor texte poetice – a rima, a versifica, dar şi cele mai cunoscute şi mai des utilizate – a idealiza, a înfrumuseţa, a înflori, deci a prezenta ceva într-o lumină favorabilă.

Dacă ar fi să mă gândesc bine la trebuşoara asta, mie verbul acesta nu-mi place mereu. Sigur, mă mai apucă şi pe mine lirismele, că aşa-i în fişa postului – mai ales că mi-am ales meseria după sufletul, chipul şi asemănarea. Şi am, ca orişicine, partea mea de romantism (bine dozată, aş spune cu un rânjet, dar mă mai apucă şi bocetul la vreun film „de femei”).

Continuare »

E, în sfârşit, vremea pentru a înflori! Este un verb de primăvară, pentru care sensul propriu se referă la „a face, a da, a se acoperi de flori”, iar despre acestea la „a-şi deschide bobocii, a se desfoia”. Termenul se foloseşte pentru tot ce capătă aspectul unei flori ori devine de parcă ar fi presărat cu ele şi, prin extindere, la orice lucru care se arată în toată frumuseţea şi strălucirea sa.

Multe sunt cele care pot înflori. Se spune deseori despre faţă, despre obraji, atunci când devin rumeni, se înroşesc, se îmbujorează, se luminează. În registrul popular, verbul se foloseşte referitor la acţiunea de a face ca o pânză să devină de un alb strălucitor, prin spălare şi uscare la soare. De asemenea, de utilizează pentru unele produse alimentare, de obicei lichide, care prind floare, acoperindu-se cu un strat subţire de mucegai.

Continuare »

Pentru azi am ales o minunăţie de verb: a înfrumuseţa. Înseamnă, pornind de la cea mai simplă accepţie, a face mai frumos, a împodobi ori a orna, stabilind sinonimie cu un încântător regionalism – a înfrumoşa, dar şi cu a idealiza, în dimensiune figurată.

M-am oprit asupra lui pentru că azi e o zi specială a femeilor, iar ele cu verbe de felul ăstuia se ocupă. Fie că sunt mame, fiice, surori, soţii, prietene ori iubite, femeile ştiu să se facă frumoase şi să înfrumuseţeze totul când vor. Departe de mine gândul proslăvirii şi idealizării grupului acestuia – din care eu însămi fac parte, şi căruia îi cunosc bine şi defectele. Însă, indiferent cum alegem s-o folosim, feminitatea este un miracol pentru care eu voi fi mereu recunoscătoare, cu toate relele ce sunt neîndoielnic legate fiinţei mele. Iar frumuseţea stării mele de graţie o simt eu, mai presus de toate, primăvara.

Continuare »