24 apr.

a (se) proteja

Verbul a (se) proteja vine din latinescul protegere, pe filieră franceză (protéger), și are atât nuanță tranzitivă, cât și reflexivă, însemnând, mai întâi de toate, „a (se) apăra de acțiuni exterioare dăunătoare, de un pericol; a avea în pază, a lua sub ocrotire”.

Termenul a căpătat și un sens suplimentar, echivalent cu „a ajuta pe cineva, înlesnindu-i reușita prin recomandări, sprijin material sau moral etc.”, iar susținerea se poate face, deseori, în mod abuziv, acordând protecție adesea nemotivat și în detrimentul altora.

Sinonimele sunt extrem de numeroase: a acoperi, a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) apăra, a avantaja, a favoriza, a (se) feri, a încuraja, a (se) înlesni, a oblădui, a ocoli, a (se) ocroti, a părtini, a (se) păzi, a prezerva, a prií, a (se) prindori, a privilegia, a (se) propti, a (se) protegui, a salvgarda, a scuti, (se) sprijini, a supraveghea, a (se) susține, a veghea etc.

Continuare »

27 mart.

a deprima

Verbul a deprima vine din franceză – déprimer – și înseamnă „a provoca sau a aduce într-o stare de depresie sau de descurajare (cuiva)”. Dintre sinonime, dicționarele menționează a descuraja, a dezola, a întrista, a mâhni, iar dintre antonime, pe a îmbărbăta și a încuraja. Câteva sensuri dispărute… și cam atât.

Ceea rămâne însă nespus în „cărțile cu explicații”, ne complică infinit viețile în fiecare zi. În lumea asta nouă, în care ne satisfacem cu relativă ușurință nevoile de bază, totul pare să se complice la nivelul trăirilor ascunse, iar depresia pare a fi – din ce în ce mai serios privită de specialiști drept – noua „boală a secolului”. Fără a o trăi la modul cronic, cred că fiecare dintre noi suferă de atingerea ei, la un moment dat.

Continuare »

27 iun.

a (se) îmbărbăta

Verbul a (se) îmbărbăta se formează prin derivare, de la substantivul masculin bărbat, cu prefixul în-, și înseamnă „a(-și) insufla bărbăție, a căpăta curaj, avânt”. Poate fi sinonim cu a (se) încuraja, a (se) îndemna, a (se) însufleți, a stimula, a susține, sau cu a (se) alina, a (se) consola, a (se) mângâia. Dintre antonime, sunt menționate în dicționare a deprima, a (se) descuraja, a (se) înfricoșa, a (se) speria.

Cuvântul acesta este expresia celui mai profund sentiment de solidaritate, pentru că acțiunea pe care o denumește se manifestă în momente critice, atunci când fiecare dintre noi are nevoie să sprijin ori de consolare. Este simbolul aprecierii și al prieteniei, al încrederii pe care o avem unii în alții și al convingerii că totul va fi – în final – bine! Singura problemă a termenului este referirea explicită la bărbați, dar sensul nu mai respectă de mult această restricție, născută, probabil dintr-o realitate concretă, acum uitată.

Continuare »

16 iun.

a (se) descuraja

Verbul a (se) descuraja face parte dintre cele monosemantice. Este venit din franceză (décourager) şi înseamnă „a-şi pierde sau a face pe cineva să-şi piardă curajul, entuziasmul, speranţa, siguranţa în forţele proprii”. Sinonimele sunt destul de larg utilizate – a (se) demoraliza, a (se) deprima, a (se) demobiliza, a demonta, a descumpăni. Antonimele sunt mai puţin numeroase, dar apar şi ele foarte des în limba vorbită: a îmbărbăta, a încuraja.

În cariera mea de profesor, am observat că unul dintre momentele de cotitură în viaţa omului, dominat în mod cu totul agresiv de descurajare, este preziua marilor examene. (Nu, nu doar pentru tinerii candidaţi, ci şi pentru părinţii lor, dar nu asta interesează acum.) Sentimentul neputinţei, conştiinţa imperfecţiunii, presimţirea imposibilităţii, devin toate parte a fiinţei, se acutizează şi instaurează un regim absolut dominat de „nu înţeleg!, nu ştiu!, nu pot!”

Continuare »

07 oct.

a zădărnici

Verbul a zădărnici s-a format din termenul zadarnic, ce are în limba română atât valoare adjectivală, cât şi adverbială („care este fără folos, fără rost, nefolositor, inutil”). Acesta din urmă vine, prin derivare, de la un substantiv neutru foarte rar utilizat ca atare – zadar (moştenit din slavă), funcţionând doar în structuri de tipul „în zadar”.

Analiza acestei familii lexicale m-a dus cu gândul la faptul că, într-adevăr, o limbă fură din stânga şi din dreapta tot ce se poate, dar nu-i plac întotdeauna toate cuvintele pe care le găseşte. Iar mai apoi, nu se lasă până nu le aclimatizează oarecum, până nu le naturalizează, până nu şi le face proprii cumva…

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro