Verbul a induce vine din latinescul inducere, cu sensuri după franțuzescul induire. Înseamnă, în primul rând, „a împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru”, iar folosit în logică se referă la „a face un raționament inductiv”, adică „a afla prin inducție” – în opoziție cu a deduce. Cel de-al doilea sens se utilizează în fizică, având în vedere acțiunea de „a produce un câmp electric prin inducție electromagnetică”.

Sinonimele sunt destul de numeroase, verbul fiind, în funcție de context, echivalent al lui a cauza, a conduce, a determina, a incita, a împinge, a produce, a provoca. Dintr-un alt punct de vedere privind lucrurile, o altă serie sinonimică este a amăgi, a înșela, a păcăli, a șmecheri – când termenul este folosit în expresia „a induce în eroare”, adică „a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decât e în realitate; a face să ia un neadevăr drept adevăr”.

Continuare »

Verbul a (se) hotărî este un derivat al substantivului hotar – ceea ce mi se pare foarte interesant, pentru că (într-un fel ciudat) nu văzusem legătura de sens dintre cele două cuvinte, până când nu mi-a scos-o la iveală dicționarul… Poate pentru că această accepție a termenului este deja învechită – „a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar” sau „a se mărgini cu…, a fi vecin cu cineva”.

Sensurile mai des utilizate astăzi par a fi pierdut relația cu termenul de bază sau, în cel mai bun caz, aceasta a devenit metaforică. Înseamnă, în primul rând, „a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre, a stabili cu fermitate”, idee completată cu o valoare tranzitivă folosită rar și construită cu dativul „a porunci cuiva să facă ceva”. Verbul se mai poate referi la „a fixa o dată sau un termen” sau la „a meni pe cineva pentru ceva”.

Sinonimele sunt numeroase și variate, în funcție de context: a alege, a circumscrie, a comanda, a condamna, a convinge, a (se) decide, a delimita, a demarca, a destina, a determina, a dispune, a fixa, a hărăzi, a hotărnici, a institui, a întocmi, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a meni, a orândui, a ordona, a osândi, a pecetlui, a pedepsi, a porunci, a preciza, a predestina, a preursi, a pronunța, a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a (se) declanșa este un neologism venit din franceză – déclencher, având valoare reflexivă și tranzitivă. Astfel, el poate fi sinonim cu a (se) dezlănțui, a irupe, a (se) isca, a izbucni, a (se) porni, a (se) stârni, sau se poate referi la provocarea, prin comandă, a intrării rapide în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv, înlăturând o piedică sau suprimând o piedică de blocare, ori la declanșarea automată a unui aparat.

Deși deseori se utilizează pentru elemente mecanice și tehnice („a desface, a deschide, a pune în funcțiune”), termenul poate avea în vedere și pornirea unor acțiuni de mari proporții sau provocarea subită a unor crize, stări ori discuții, precum și începutul brusc și cu violență al unei furtuni ori al altor fenomene naturale.

Dacă, în anumite contexte mai complexe, este menționată și o cauză, verbul este echivalent cu a cauza, a determina, a genera, a naște ori a pricinui, a produce, a provoca. Probabil că unul dintre cele mai frumoase sinonime este a se aprinde, fără a fi, în mod necesar, vorba despre foc, iar dintre antonime, dicționarele amintesc de a anclanșa și a inhiba.

Continuare »

Verbul a calcula pare a fi un produs al relatinizării (din calculare), pătruns în limba română sub influența francezei (calculer). Este un verb tranzitiv și are două sensuri principale, primul dintre acestea referindu-se la substantivul din aceeași familie lexicală – „a face un calcul”, sinonim cu a socoti, a determina, a măsura și a număra, sau cu a aprecia, a estima, a evalua, a potrivi (dacă este vorba depre o aproximare).

Cealaltă semnificație des utilizată are în vedere acțiunea de „a elabora planuri, proiecte, combinații etc.”, situație în care poate fi sinonim cu a elabora (din timp), a fixa, a stabili. O accepție rară și figurată a verbului este „a reflecta la consecințele unui lucru”, cu referire la felul în care ne gândim pașii și anticipăm mutările, pentru ca proiectele noastre să aibă succes sau (cel puțin) să nu aducă prejudicii serioase.

Continuare »

Verbul a (se) decide este moștenire latinească (decidere), ajunsă la noi pe filieră franceză (décider) și înseamnă, în primul rând, „a lua o hotărâre, a se fixa în urma unei decizii” (atunci când este intranzitiv și reflexiv). Când acceptă complement direct (a decide ceva sau pe cineva), înseamnă „a da o decizie; a soluționa în mod definitiv”, dar și „a determina pe cineva să facă ceva”.

Sinonimele sunt extrem de numeroase, putându-se folosi, în funcție de context, verbe precum a (se) alege, a comanda, a convinge, a determina, a dispune, a face, a (se) hotărî, a îndupleca, a opta, a ordona, a orândui (popular), a pecetlui (figurat), a porunci, a se pronunța, a soroci (popular), a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a (se) statornici are două semnificaţii fundamentale, în funcţie de cele două valori cu care poate fi folosit. Sensul reflexiv se referă la „a (se) aşeza, a (se) stabili într-un loc, pe timp mai îndelungat sau permanent”. Sinonimele sunt numeroase şi mai precise, în funcţie de context – a consolida, a constitui, a crea, a ctitori, a funda, a institui, a încheia, a înfiinţa, a întări, a întemeia, a organiza.

Celălalt sens, care este tranzitiv, înseamnă „a fixa, a stabili ceva, a face să între în acţiune”, fiind echivalent cu a consfinţi, a decide, a determina, a hotărî, a institui, a orândui, a permanentiza, a preciza, a stabili. Sinonimele sunt mai des folosite, pentru că termenul este vechi (format din statornic, derivat al lui stat după modelul lui datornic, spun dicţionarele). Are, prin urmare, conotaţii arhaice şi pare nepotrivit în cele mai mult dintre situaţii.

Continuare »