Verbul a (se) declanșa este un neologism venit din franceză – déclencher, având valoare reflexivă și tranzitivă. Astfel, el poate fi sinonim cu a (se) dezlănțui, a irupe, a (se) isca, a izbucni, a (se) porni, a (se) stârni, sau se poate referi la provocarea, prin comandă, a intrării rapide în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv, înlăturând o piedică sau suprimând o piedică de blocare, ori la declanșarea automată a unui aparat.

Deși deseori se utilizează pentru elemente mecanice și tehnice („a desface, a deschide, a pune în funcțiune”), termenul poate avea în vedere și pornirea unor acțiuni de mari proporții sau provocarea subită a unor crize, stări ori discuții, precum și începutul brusc și cu violență al unei furtuni ori al altor fenomene naturale.

Dacă, în anumite contexte mai complexe, este menționată și o cauză, verbul este echivalent cu a cauza, a determina, a genera, a naște ori a pricinui, a produce, a provoca. Probabil că unul dintre cele mai frumoase sinonime este a se aprinde, fără a fi, în mod necesar, vorba despre foc, iar dintre antonime, dicționarele amintesc de a anclanșa și a inhiba.

Întotdeauna mi s-a părut interesant felul în care, retrospectiv privind lucrurile, constatăm cum unele dintre cele mai nesemnificative detalii au declanșat evenimente uriașe și răscolitoare. Sau felul în care, odată afectată ordinea inițială a lucrurilor care au părut a curge de la sine, ele încep a se împotmoli la tot pasul.

De parcă o simplă întârziere, neimportantă în sine, ar declanșa un șir întreg de întârzieri, ce nu mai pot fi evitate, acum, cu niciun chip. De parcă orice plan, bine gândit și bine stabilit, poate fi dat peste cap de o întârziere de o fracțiune de secundă a unei rotițe ce refuză a se pune în mișcare. Planul nu e neapărat compromis, dar orice operațiune va cere un efort suplimentar pentru îndeplinire. Și nervi de oțel.