Verbul a suspenda vine din latinescul suspendare, pe filieră franceză (suspendre) poate fi folosit în câteva situații diferite. Mai întâi, se poate referi la obiecte – „a prinde în (sau de) ceva (cârlig, cui etc.), lăsând să atârne liber în jos”, situație în care este sinonim cu a agăța, a anina, a atârna, a spânzura, a suspensiona. Pe de altă parte, mai poate avea în vedere publicații care sunt „împiedicate să apară un timp” ori persoane îndeplinind anumite funcții – „a scoate temporar din serviciu, a destitui provizoriu din funcție un salariat”.

Unul dintre cele mai des folosite sensuri se referă la activități, procese, acțiuni, însemnând „a opri temporar o activitate”, funcționând, deseori, în mediul juridic – „a face să înceteze temporar o acțiune juridică, a interzice temporar executarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse”. Sinonimele ar fi a amâna, a interzice, a înceta, a întrerupe, a suprima.

Nu toți avem acces în spațiul juridic, așa că pentru noi, oamenii de rând, suspendările sunt destul de rare. Unele dintre ele ne sunt, însă, foarte dragi: cele din iernile când ne duceam la școală. Totul începea cu zăpadă grea și crivăț, cu ninsoare neîmblânzită și mușcătură aprigă de ger… Cer sub nori, drumuri sub nămeți, copaci prăbușiți sub vânt. Coșmar. Și, dintr-o dată, vestea închiderii școlilor și a suspendării cursurilor. Nici nu conta că era vorba – de obicei – de o singură zi, care se mai și recupera! Era ca o vacanță fără veste, întotdeauna-întotdeauna binevenită.