Verbul a (se) bloca este împrumutat din limba franceză (bloquer) și are destul de multe sensuri. Înseamnă, mai întâi de toate, „a supune unei blocade”, adică „a izola un oraș, un port sau un stat prin blocadă”. Un al doilea sens se referă la „a închide o arteră de circulație; a împiedica circulația vehiculelor sau a persoanelor”.

Tot astfel, termenul poate să presupună „a nu mai funcționa sau a face să nu mai funcționeze (prin fixare sau imobilizare într-o anumită poziție)”, dar și „a interzice (fie temporar, fie definitiv, prin lege) folosirea unor produse, a unor fonduri etc., ori ocuparea unui post vacant”. Se folosește și în sport – „a efectua un blocaj”, și în tipografie – „a folosi o literă întoarsă pentru a înlocui provizoriu o literă care lipsește”.

Dintre sinonime, în diferite contexte, se pot folosi verbe precum: a împresura, a împiedica, a interzice, a suspenda, a întrerupe, a neutraliza, a fixa, a imobiliza, a (se) opri, a (se) gripa, a (se) înțepeni, a nu mai funcționa, a astupa, a bara, a închide, a face impracticabil. Antonimul este, evident, a (se) debloca.

La scurtă vreme după ce începe anul școlar, programul meu de zi cu zi se blochează. Brusc și definitiv. Devine aproape imposibil să mai pot face schimbări – singura soluție este anularea unor activități, pentru a le face loc altora. M-am obișnuit cu asta și, ca urmare, intru relativ repede în ritm, dar după câteva luni de zile totul devine un fel de… mers pe sârmă. Eh, prea multe soluții nu sunt, așa că nu rămâne decât să iau zilele una câte una, pe rând. Mă deblochez în vacanța aia mare, pentru care mă invidiază toată lumea.