30 iul.

a traversa

Verbul a traversa vine din franțuzescul traverser, fiind deci un neologism. Înseamnă „a trece de pe o parte (a unui loc, a unui drum, a unei ape) pe cealaltă parte”, fiind sinonim cu a parcurge, a străbate, a tăia (de-a curmezișul), a trece (peste sau dincolo) – cu referire la munți, țări, mări, oceane etc.

Termenul are și două utilizări mai rar întâlnite, din limbaj marinăresc. Prima se referă la „a prinde ancora cu cârligul de traversieră și a o așeza orizontal”, iar a doua are în vedere acțiunea de „a așeza o vergă travers pe punte”.

Atunci când are sens figurat, cuvântul este echivalent cu a trăi, a simți, a suporta, dar și cu a depăși, deoarece se presupune că asta durează o anumită perioadă de timp, finalizându-se cu eliminarea emoțiilor negative și ducerea la bun sfârșit a unui proces de vindecare. Se traversează, astfel, perioade dificile ori crize de tot soiul.

Continuare »

25 dec.

a doborî

Pentru verbul a doborî, dicționarul trimite la forma a oborî, care vine din slava veche. Primul sens al termenului înseamnă „a da jos, a culca la pământ”, iar aceasta este și accepția cel mai des utilizată. În alte situații, verbul poate să se refere la „a face să se desprindă și să cadă din locul unde este fixat, atârnat, agățat” sau „a face să cadă o ființă sau un obiect care zboară sau plutește prin aer”. O utilizare aparte a termenului are în vedere recordurile sportive: „a depăși cel mai bun rezultat anterior, a bate recordul existent”, fiind echivalent al lui a depăși.

Sinonimele sunt destul de numeroase: a arunca, a azvârli, a întinde, a lungi, a răsturna, a dărâma, a trânti, a prăbuși, a prăvăli, a ucide sau a vâna (despre animale), a detrona, a înfrânge, a învinge, a împovăra, a supune, a distruge, a răpune (în luptă), a ajunge, a birui, a copleși, a năpădi, a podidi, a răzbi, a cuprinde, a covârși (pentru boli, suferințe, oboseală, stări fizice sau psihice etc.), a nimici, a stârpi, a lichida ori a desființa (sens figurat, referindu-se la stări de lucruri, situații, concepții, teorii etc.).

Continuare »

12 aug.

a eclipsa

Verbul a eclipsa înseamnă, în sensul său propriu (şi cel mai des folosit, de altfel), „a întuneca total sau parţial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină, sau între el şi Soare”, fiind folosit în astronomie. Pornind de la imaginea unui corp pus în eclipsă, sensul figurat se referă la „a pune în umbră, a face să pălească”, fiind sinonim cu verbe precum a întuneca, a umbri.

Una dintre cele mai des întâlnite întrebuinţări are în vedere competiţiile între oameni, explicându-se prin „a depăşi prin merite sau prin valoare”, sinonim cu a întrece, a depăşi, a covârşi. De asemenea, trebuie amintită nuanţa reflexivă, folosită în registrul familiar, însemnând „a se face nevăzut, a pleca pe furiş, a înceta să mai fie în câmpul vizual”, stabilind sinonimie cu a dispărea, a pieri.

Continuare »

02 ian.

a păşi

Verbul a păşi s-a născut în mod natural din pas. Şi se vede din el asta, pentru că sensul propriu înseamnă „a călca, a face unul sau mai mulţi paşi” ori „a înainta pas cu pas, a parcurge o distanţă mergând pe jos”. Sinonimele utilizate în aceste circumstanţe pot avea, destul de des, şi semnificaţii figurate – a merge, a înainta, a avansa. În afară de simpla deplasare spre înainte, verbul se mai poate referi şi la „a intra, a pătrunde într-un spaţiu”, iar în registru figurat poate avea în vedere timpul, utilizându-se ca sinonim pentru „a se apropia (de…) sau a atinge o anumită vârstă, a intra într-o anumită perioadă”.

Termenul poate presupune şi pasul văzut ca salt ori săritură, ca modalitate de „a trece peste sau dincolo”, situaţie în care stabileşte sinonimie cu a depăşi – fie cu pasul, fie în sens figurat – un obstacol. Pe de altă parte, există contexte în care „obstacolele” în calea împlinirii unui scop sunt regulile moralei ori legile, moment în care cuvântul devine sinonim cu a (se) abate (de la…), a (în)călca, a contraveni, a nesocoti, chiar a viola. Într-un registru mai puţin serios, extrem de frumoase sunt expresiile cu acest verb, de exemplu a păşi în vârful picioarelor când nu vrei să deranjezi, sau a păşi cu dreptul/stângul când începi vreun lucru ce-şi vădeşte din start rodul ori dificultatea.

Continuare »

05 dec.

a învinge

Verbul a învinge se referă, într-o primă accepţie, la rezultatul unilateral al unei confruntări dintre doi adversari, în circumstanţe diferite – în război, într-o luptă, într-o întrecere sau o competiţie de orice fel. Sinonimele sunt relativ numeroase – a bate, a birui, a copleşi, a dispune (de), a doborî, a izbândi, a înfrânge, a întrece, a supune, a triumfa. Prin extindere de sens, termenul poate fi explicat prin expresia „a duce până la capăt”, putând avea drept sinonime pe a trece (peste), a depăşi, a răzbi.

Dintr-un alt punct de vedere, obiectul acestei acţiuni poate să fie o necesitate, o dorinţă, o pornire, o pasiune, o slăbiciune, o durere, presupunându-se astfel izbânda de „a face să nu se manifeste”. Sensul acesta pune accentul, mai curând, pe controlul asupra propriei persoane, sugerând metaforic ideea că cel mai mare duşman e înlăuntrul nostru, mai puternic decât toţi cei de-afară pe care ne tot străduim a-i reduce la tăcere. Verbul stabileşte, astfel, sinonimie cu a(-şi) domina, a(-şi) înfrâna, a(-şi) stăpâni.

Continuare »

29 aug.

a anticipa

Verbul a anticipa are două dimensiuni importante: una concretă şi una mentală. Prima se referă la „a face sau a spune ceva înainte de o anumită dată (fixată)” ori „a săvârşi o acţiune înaintea alteia sau înaintea timpului cuvenit”, iar din acest punct de vedere sinonimele ar putea fi a depăşi („a o lua înainte”) ori a devansa. Cel de-al doilea sens trimite la un alt fel de devansare, cu puterea minţii, la intuirea felului în care vor evolua lucrurile. În acest caz, sinonimele cele mai des utilizate sunt a prevedea, a ghici, a presimţi, a prevesti, diferite prin natura – miraculoasă ori pur şi simplu logică a – acţiunii de anticipare.

Continuare »

© 2021 blog.ro-en.ro