Verbul a adopta este un neologism care vine din latină (adoptare), pe filieră franceză (adopter) și înseamnă, în primul rând, „a înfia un copil după formele legale; a lua de suflet”. Un alt sens se referă la „a-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc.”, iar ultimul menționat are în vedere domeniul legislativ – „a accepta ceva în urma unui vot”.

Sinonimele menționate de dicționare sunt a înfia, a-și însuși, a alege, a admite, a primi și a îmbrățișa. Antonimele sunt a abandona și a respinge. Lucrurile nu par foarte complicate în dicționare: fără surprize, fără expresii, fără răstălmăciri. Dar, în realitate, nimic nu e simplu când e vorba de adopții. Când e vorba despre copii, totul este chiar foarte, foarte, foarte complicat – din punct de vedere legislativ și sufletesc.

Continuare »

Verbul a (se) hotărî este un derivat al substantivului hotar – ceea ce mi se pare foarte interesant, pentru că (într-un fel ciudat) nu văzusem legătura de sens dintre cele două cuvinte, până când nu mi-a scos-o la iveală dicționarul… Poate pentru că această accepție a termenului este deja învechită – „a stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar” sau „a se mărgini cu…, a fi vecin cu cineva”.

Sensurile mai des utilizate astăzi par a fi pierdut relația cu termenul de bază sau, în cel mai bun caz, aceasta a devenit metaforică. Înseamnă, în primul rând, „a alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre, a stabili cu fermitate”, idee completată cu o valoare tranzitivă folosită rar și construită cu dativul „a porunci cuiva să facă ceva”. Verbul se mai poate referi la „a fixa o dată sau un termen” sau la „a meni pe cineva pentru ceva”.

Sinonimele sunt numeroase și variate, în funcție de context: a alege, a circumscrie, a comanda, a condamna, a convinge, a (se) decide, a delimita, a demarca, a destina, a determina, a dispune, a fixa, a hărăzi, a hotărnici, a institui, a întocmi, a învecina, a limita, a marca, a mărgini, a meni, a orândui, a ordona, a osândi, a pecetlui, a pedepsi, a porunci, a preciza, a predestina, a preursi, a pronunța, a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a (se) decide este moștenire latinească (decidere), ajunsă la noi pe filieră franceză (décider) și înseamnă, în primul rând, „a lua o hotărâre, a se fixa în urma unei decizii” (atunci când este intranzitiv și reflexiv). Când acceptă complement direct (a decide ceva sau pe cineva), înseamnă „a da o decizie; a soluționa în mod definitiv”, dar și „a determina pe cineva să facă ceva”.

Sinonimele sunt extrem de numeroase, putându-se folosi, în funcție de context, verbe precum a (se) alege, a comanda, a convinge, a determina, a dispune, a face, a (se) hotărî, a îndupleca, a opta, a ordona, a orândui (popular), a pecetlui (figurat), a porunci, a se pronunța, a soroci (popular), a stabili, a statornici.

Continuare »

Verbul a profita vine din franceză (profiter) și înseamnă, în primul rând, „a avea un profit”. În această situație, sensul cuvântului pare a urmări, în mod special, rezultatul final mulțumitor (de cele mai multe ori sub aspect financiar) al unei acțiuni. În sens un pic mai larg, termenul se poate referi la un demers întreprins în mod special ori la capacitatea de a anticipa mersul lucrurilor și de „a folosi prilejul, ocazia pentru a beneficia de ceva”.

Cea de-a treia situație pe care am reușit să o identific este utilizarea cu semnificație depreciativă a verbului, generată de o exagerare, o extrapolare a uneia dintre nuanțele termenului – „a urmări un folos în orice împrejurare, a căuta să se obțină cu orice preț un câștig personal (fără a ține seamă de interesele altora)”. Dintre sinonime, în funcție de context, sunt menționate a se alege (cu), a beneficia, a câștiga, a folosi.

Continuare »

Verbul a prefera are, în dicţionare, o serie de explicaţii care se referă, toate, la aceeaşi idee de bază – a alegerii a ceva în detrimentul a altceva –, discutând însă mai mult sau mai puţin motivele acestei alegeri. Astfel, prima lămurire care apare notată este sensul extins, cel general, însemnând „a da întâietate sau precădere unui lucru, unei situaţii sau unei fiinţe, în raport cu altceva sau cu altcineva”.

Definiţia pare însă a fi insuficientă, pentru că această acordare de întâietate se face pe baza unor evaluări – de multe ori personale – şi a unor ierarhizări. Dicţionarele completează lămuririle, în consecinţă, subliniind că verbul se referă la „a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva”, ori „a aprecia mai mult ceva sau pe cineva, a ţine mai mult la …, a-i plăcea mai mult ceva sau cineva”.

Continuare »

Verbul a opta este, de obicei, urmat de prepoziţia „pentru” şi se referă la „a prefera din două sau mai multe lucruri, soluţii, situaţii etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva”. Termenul este sinonim cu a alege sau a se pronunţa (pentru), iar folosirea lui pare să aibă în vedere lucruri, persoane sau situaţii care nu se pot obţine sau face în acelaşi timp. Are aer mai nou, iar contextele de utilizare nu sunt prea numeroase.

Mie întotdeauna cuvântul ăsta mi s-a părut lipsit de agresivitate şi tensiune. Calm, relaxat, calculat. Nu mă aruncă în neagră deprimare cum face alegerea, nu-mi inspiră nici responsabilitatea votării, nici seriozitatea pronunţării. Pare mai echilibrat şi implică, într-o mai mare măsură (am eu impresia), preferinţa personală. Sigur, probabil exagerez puţin, că specia umană amestecă un strop de dramă în orice, dar eu aşa îl simt.

Continuare »